Mondial: Atat de Frageda, Mihai Eminescu



Atât de fragedă…Mihai Eminescu 

Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.

Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Pluteşti ca visul de uşor.

Din încreţirea lungii rochii
Răsai ca marmura în loc –
S-atârnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi şi noroc.

O, vis ferice de iubire,
Mireasă blândă din poveşti,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-arată cât de dulce eşti,

Cât poţi cu-a farmecului noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde şoapte,
Cu-mbrăţişări de braţe reci.

Deodată trece-o cugetare,
Un văl pe ochii tăi fierbinţi:
E-ntunecoasa renunţare,
E umbra dulcilor dorinţi.

Te duci, ş-am înţeles prea bine
Să nu mă ţin de pasul tău,
Pierdută vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!

Că te-am zărit e a mea vină
Şi vecinic n-o să mi-o mai iert,
Spăşi-voi visul de lumină
Tinzându-mi dreapta în deşert.

Ş-o să-mi răsai ca o icoană
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroană –
Unde te duci? Când o să vii?

2 responses to “Mondial: Atat de Frageda, Mihai Eminescu

  1. Imi place atât de mult! Este atâta sensibilitate şi gingăşie în versuri dar şi în melodie încât am senzaţia ciudată că pentru mine au fost scrise versurile, pentru mine a fost compusă melodia şi tot pentru mine a fost postată aici pe blog, iar eu o percep cu întreaga fiinţă, inima îmi vibrează şi sunt toată un freamăt de emoţie aşa ca în adolescenţă, chiar dacă acum am părul nins.
    Astăzi am ascultat ceva drag sufletului meu . Dacă aveţi puţin timp, ascultaţi: http://www.youtube.com/watch?v=QEllLECo4OM&feature=related

    Like

    • Indata ce am posibilitatea sa vizionez youTube, adica in cateva ore, am sa ascult. Multumesc pentru sentimentele frumoase inpartasite si pentru comentariul care ma reasigura ca nu eram singurul in toata lumea care, chiar daca cu parul nins in parjolul verii, inca nu a uitat ce e frumos, important, imortal: Tot ce putem face este sa deschidem usa sufletului generatiei care ne urmeaza, si in grija careia lasam toate datriile pe care nu le-am putut platii, sperand ca vor intelege menirea lor, cand le va veni lor vremea unui testament, pentru cei ce le vor urma. Asa a fost scris din timpuri imemoriale, asa continuam sa facem. Cat despre Ghioceii care anul acesta au rasarit intai in inima cuiva, asa s-a intamplat de mii de ani: Unii dintre noi au fost blagosloviti cu speranta ca un gand bun infloreste precum un ghiocel in primavara.

      Like

Leave a Reply: (What... You're shy?)

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s