“Veniti de luati lumina!” este chemarea pe care o veti auzi cei care mergeti in seara aceasta la Inviere. Raspundeti acestei chemari, luati lumina ce vi se imparte si raspanditi-o celorlati.
Primul bine mentionat in Scriptura este despartirea luminii de intuneric.
In Geneza se spune: “Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. Şi a zis Dumnezeu: «Să fie lumină!» Şi a fost lumină. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.” (Geneza 1, 2-4)
Versetul de mai sus ne arata ca, in timp ce lumina a fost creata, a fost facuta, intunericul nu a fost creat. Intunericul “era”, pentru ca nu era inca lumina creata.
Mai mult, lumina a fost creata prin cuvant. Lipsa cuvantului, asadar, produce intuneric prin aceea ca nu creaza lumina.
Scriptura pune in antiteza lumina cu intunericul. Tot Scriptura spune ca intunericul este lipsa luminii, lucru constatat si de fizica.
Faptul ca intunericul este lipsa luminii il puteti constata si singuri. Daca stingeti becul noaptea in camera, de exemplu, se face intuneric. Unde a fost intunericul cata vreme a fost lumina in camera?
Ca atare, ca sa ai lumina trebuie sa o creezi. In momentul in care nu creezi ori nu aduci lumina, e intuneric.
Isus spune despre sine ca “Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8, 12).
Ca sa poti ramane in lumina, trebuie sa mergi dupa Isus. Rationand invers, ca sa fii in intuneric nu implica doar sa mergi pe alta cale, ci si sa stai si sa nu-l urmezi pe Isus, care e intr-o continua miscare. A nu face, a tacea inseamna tot o ramanere in intuneric.
Isus ii invita apoi si pe Apostoli si pe noi sa fim “lumina lumii”. Adica, lumina pe care o avem de la Isus nu o tinem pentru noi, ci o dam celor din jur, luminand cararile si viata lor.
“Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă.
Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.
Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să mareasca pe Tatăl vostru Cel din ceruri.” (Matei 5, 14-16)
Isus face o asociere intre lumina/fiii luminii si bine/facerea de bine.
“Oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească” (Ioan 3, 30).
“Cine zice că este în lumină şi pe fratele său îl urăşte, acela este în întuneric până acum. Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi sminteală nu este în el.” (1 Ioan 2, 9-10)
Aceasta ramanere in lumina este conditionata atat de umblarea dupa Isus, cat si de raportarea la cei din jur.
In cartea profetului Isaia se mentioneaza un episod unde poporul se plangea ca posteste, ca face ritualuri religioase, insa Dumnezeu nu-l asculta. Iata ce li se spune:
“5. Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului?
6. Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.
7. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
- Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.” (Isaia 58)
Cei care mergeti dupa lumina in aceasta seara, ganditi-va ca luati ceva ca sa dati. Cum a spus Isus, cand ai lumina nu o pui sub capac, ci in mijlocul casei, ca toti din casa sa se vada unii pe altii, ori pe munte, ca sa fie un reper pentru altii.
Sa nu va ganditi ca sunteti prea mici si nu puteti face mare lucru pentru a alunga intunericul din jurul vostru. Pentru ca raul sa existe, e suficient ca cei buni sa nu faca nimic. Acelasi lucru e valabil si pentru intuneric. Pentru ca intunericul sa existe, este suficient ca nimeni sa nu aprinda o lumina. Ori ca toti sa taca.
Indiferent cat de intunecos e in jurul vostru, fiecare cuvant si fapta buna pe care o faceti aduce lumina. Lumina nu lumineaza pentru sine ci pentru cei din jur.
Primul bine care a existat a fost despartirea luminii de intuneric prin cuvant. Odata despartita, fiii luminii au dus-o mai departe.
“9. Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire,
10. Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.” (Isaia 58)
Invierea lui Isus ne arata ca raul nu e vesnic si ca binele invinge. Propovaduirea prin cuvant a acelui eveniment da speranta si schimba mereu destine. Este motivul pentru care ingerul le-a spus femeilor de la mormant sa mearga “degraba” la ucenici, care stateau inchisi de frica, sa le spuna ca Isus a inviat.
Cuvantul femeilor a schimbat perspectiva apostolilor, iar predicarea lor a schimbat perspectiva noastra.
Ganditi-va la cati oameni in jurul vostru stau inchisi de frica. Fiti fii ai luminii prin fapta si cuvant si ajutati-I sa se dezlege de frica si neputinta ce este pusa asupra lor.
Prin moartea lui Isus pe cruce si invierea Sa, acesta nu ne mai vrea sclavi, ci liberi. Ne vrea fii ai luminii care, prin cuvant si actiune, schimba in bine vieti si destine la fel cum El a schimbat viata noastra.
Cristos a inviat!
euzicasa 
You must be logged in to post a comment.