Daily Archives: April 22, 2016

Shared from WordPress


German Chancellor Merkel Continues To Lose Credibility On Free Speech Issues – http://wp.me/p6sYP-pB5

Image

Another oops…photo effect


image

Image

Oops…


image

Image

My birds on the wire engraving today


image

Image

My Chakra engraving today no.3


image

Image

My Chakra engraving today no.2


image

Image

My Chakra engraving today no.1


image

Image

My pot with flowers today No.4


image

Image

My pot with flowers today No.3


image

Image

My pot with flowers today No.2


image

Image

My pot with flowers today No.1


image

Image

My Duck engraving today


image

Tudor Duică: Braşov, “Hic Fuit Bibliotheca Scholae Coronensis – Johannes Honterus, 1547”


image

Brașov/Kronstadt/Brassó, Transilvania/Erdély/Siebenbürgen.

473 de ani au trecut de la înființarea bibliotecii Honterus.
Clădirea în care a funcţionat prima bibliotecă a Braşovului există şi astăzi, chiar în faţa Bisericii Negre, iar pe frontispiciul ei pot fi citite cuvintele: „Hic Fuit Bibliotheca Scholae Coronensis – Johannes Honterus – 1547“.

Dar nu acesta este anul înfiinţării bibliotecii, instituţia îşi deschisese porţile, pentru cititorii braşoveni, încă din 1543.

sursa foto,
Brasov

Tudor Duică: Băgaciu, Scaunul Mediașului, Transilvania, România


image

Băgaciu, mai demult Gogacea, în dialectul săsesc Bogeschterf, în germană Bogeschdorf, Bogistorf , în maghiară Szászbogács, Bogács, Scaunul Mediașului, în germană Stuhl  sau Mediascher Stuhl, în maghiară Medgyesszék, Transilvania/Erdély/Siebenbürgen.

Este un sat atestat documentar în anul 1351, cu numele Bakach.

În anul 1900, comuna(inclusiv satul Deleni, mai demult Șaroșul Unguresc/Magyarsáros/Kleinfarken, Schärschken) avea 2.371 locuitori, din care 613 români (24,95 %), 892 maghiari (36,30 %), 722 saşi (29,39 %) şi restul ţigani(9,36%).

În 1930, din cei 2.378 de locuitori, 780 erau români(28,49 %), 993 maghiari(36,27 %), 729 saşi (26,63 %) şi 231 ţigani (8,44 %).

În 2002, din cei 2.589 locuitori, 854 erau români (32,98 %), 872 maghiari (33,68 %), 846 ţigani (32,67 %) şi 17 saşi(0.67%).

sursa fotografie, pagina Comuna Bagaciu

Giorgos Malamidis: Magical night in the traditional and preserved settlement Plaisio Thesprotia.


image

Μαγική νύχτα στον παραδοσιακό και διατηρητέο  Πλαίσιο Θεσπρωτίας.

Magical night in the traditional and preserved settlement Plaisio Thesprotia.

A venit timpul sa aducem la lumina adevarul despre Nikola Tesla si miraculoasele sale inventii! – CYD.RO


http://cyd.ro/a-venit-timpul-sa-aducem-la-lumina-adevarul-despre-nikola-tesla-si-miraculoasele-sale-inventii/

Mencinicopschi arestat pentru dezvaluiri: Piata romaneasca este plina de legume si fructe false din import tratate cu radiatii ionizante, care pot duce la obezitate, boli cardiovasculare, diabet de tip II pana la cancer


http://www.cocoon.ro/?p=11696

Israel’s Quest For Romanian Jews in the “Golden Era” of Communism | The Other ‘A’ Word | Jewish Journal


http://www.jewishjournal.com/the_other_a_word/item/israels_quest_for_romanian_jews_in_the_golden_era_of_communism

Cumpara produse romanesti, nu imbogatesti taranul dar il ajuti sa supravietuiasca – CYD.RO


image

http://cyd.ro/cumpara-produse-romanesti-nu-imbogatesti-taranul-dar-il-ajuti-sa-supravietuiasca/

Southbridge Board of Health member resigns after cursing resident – News – telegram.com – Worcester, MA


http://m.telegram.com/article/20160421/NEWS/160429710

Image

Lead pipes…do not deliver drinking water: run the water before using the water for at least 30 seconds


image

Erin Brockovich: Gov. Snyder Plans Week-Long Trade Trip To Europe « CBS Detroit


So…what is Tricky Dick up to now?

I didn’t have much to say when he pulled his political stunt last week promising to drink Flint water for the next 30 days… and now this tool is off on a government paid European junket.

I can only hope he is deported upon arrival as his urine is now toxic lead waste… and so is his word!
http://detroit.cbslocal.com/2016/04/22/gov-snyder-plans-week-long-trade-trip-to-europe/

Fagaras Fortress and Citadel Rasnov most popular app “Fortress Road” – Your Fagaras


http://fagarasultau.ro/2016/04/12/1826/

Album weekend. Gabriel Bethlen footsteps – Your Fagaras


http://fagarasultau.ro/2016/04/22/album-de-weekend-pe-urmele-principelui-gabriel-bethlen/

Tudor Duică: Prejmer, județul Brașov, Transilvania, România


image

image

Prejmer, mai demult Prajmar, Preșmer, în dialectul săsesc Torteln, în germană Tartlau, Tartlen, Tortalen, în maghiară Prázsmár, Districtul Brașov/Kronstädter Distrikt/Brassó vidék.

Districtul Brașov administra următoarele localități:

    Patru târguri:
        Codlea, în germană Zeiden, în maghiară Feketehalom
        Feldioara, în germană Marienburg, în maghiară Földvár
        Prejmer, în germană Tartlau, în maghiară Prázsmár
        Râșnov în germană Rosenau, în maghiară Barcarozsnyó

    Sate libere săsești:
        Bod, în germană Brenndorf, în maghiară Botfalu
        Cristian, în germană Neustadt-Burzenland, în maghiară Keresztényfalva
        Ghimbav, în germană Weidenbach, în maghiară Vidombák
        Hălchiu, în germană Heldsdorf, în maghiară Höltöveny
        Hărman, în germană Honigberg, în maghiară Szászhermány
        Măieruș, în germană Nußbach, în maghiară Szászmagyarós
        Rotbav, în germană Rothbach, în maghiară Vörösmárt/Veresmart
        Sânpetru, în germană Petersberg, în maghiară Barcaszentpéter, colocvial Szentpéter
        Vulcan, în germană Wolkendorf, în maghiară Szászvolkány

sursa fotografii,
Prejmer

Image

I look sad cause I’m sad…no flies today…


image

Image

Bold Eagle


image

Image

S funny looking bird: purple gallinule, Florida


image

Image

My very special pot with flowers Engraving Today


image

Image

Insula Paștelui: în aşteptare embossing sketch


image

DE LA TUDOR DUICĂ: MONUMENTUL DE PE CÂMPIA PÂINII, CLUJ, ARDEAL, TRANSYLVANIA, ROMANIA


“Monumentul de pe Câmpul Pâinii este important nu numai prin faptul că depune mărturie, pentru gloria noastră străveche, ci, în special, prin felul în care a făcut cunoscut că numai prin forţa comună a celor trei naţiuni ale ţării – maghiari, saşi şi români – au putut fi dobândite strălucitele victorii asupra turcilor”

Nagy Leopold, Cluj/Kolozsvár/Klausenburg,1862, în comunicarea sa, pentru aprobarea construirii monumentului…
Nagy Leopold a fost un intelectual ardelean din Orăştie/Broos/Szászváros, cel care are meritul principal pentru instalarea acestei statui, în locul monumentului din 1820, distrus în timpul războiului civil din 1848-1849.

În 1929, sub atenta supraveghere a lui Nicolae Iorga, inscripţia maghiară de pe soclul statuiei, a fost schimbată cu una în româneşte. Nu ar fi nici o problemă, dacă s-ar fi respectat adevărul istoric, fiindcă a scrie că Paul Chinezul este un erou român(!!!!!!!), frizează ridicolul…

“Maghiari, saşi sau români, cu toţii au uitat că respectul pentru înaintaşi, trebuie materializat şi în fapte, nu doar în intenţii. Iar un prim demers util, ar fi refacerea unei tradiţii de comemorare în comun a eroilor Evului mediu transilvănean.

Jerbele cu tricolorul Ungariei, puse pe mormântul lui Ioan de Hunedoara la Alba Iulia şi cele cu tricolorul României, sprijinite pe monumentul cu bustul lui Paul Kinizsi de la Şibot, ar putea să însemne că – deşi fac parte din etnii opuse celor care-i cinstesc, urmaşii şi-i asumă, dar îi şi revendică, într-un mod care transcende astăzi nu doar istoria scrisă, ci şi naţionalitatea”.

Cristian Ioan Popa, istoric.

Șibot, mai demult Jibot, în dialectul săsesc Britsderf, în germană Unter-Brodsdorf, Unterbrodsdorf, în maghiară Alkenyér, Zsibót în județul Alba, Transilvania, România. A făcut parte din Scaunul Orăştiei, în germană Brooser Stuhl sau Stuhl Broos, în maghiară Szászvárosszék, încă din anul 1330.

Prima mențiune despre Șibot datează din anul 1281, sub denumirea de Kuner.
A fost un sat locuit de o populaţie romano-catolică, cel mai probabil maghiari şi saşi.

După anul 1479, când a avut loc celebra bătălie de la Câmpul Pâinii, în germană Schlacht auf dem Brodfeld, în maghiară Kenyérmezei csata, satul a devenit treptat, un sat de vlahi(români) liberi, aparţinători de Pământul Crăiesc,  în germană Königsboden, în maghiară Királyföld.

În anul 1773, existau 171 de familii, plătitoare de taxe şi impozite, ceea ce vorbeşte de la sine, despre prosperitatea localităţii.

În anul 1900, satul avea 1.107 locuitori, din care  991 români, 59 ţigani, 43 maghiari şi 13 germani.1.012 erau ortodocşi,  37 greco-catolici, 30 romano-catolici şi 20 reformaţi.

Biserica ortodoxă, una din cele mai interesante din actualul județ Alba, a fost construită în anul 1826.

Există şi o micuţă biserică greco-catolică.

Musai de văzut biserica ortodoxă, construită în 1744, din satul aparţinător comunei Şibot, Băcăinţi, în maghiară Bokajalfalu, în germană Bocksdorf.

Tot în Băcăinţi, se pot vedea nişte ruine(aveţi foto), din câte ştiu eu, este vorba de turnul bisericii catolice a satului Bakay. A fost construită probabil în secolul al XIII-lea, sau poate chiar mai repede. Satul din jurul bisericii a fost distrus cu ocazia invaziei tătăreşti din 1241.

Monumentul dedicat lui Kinizsi Pál/Pavel Cneazul/Chinezul/Paulo de Kynys şi bătăliei din 1479, a fost ridicat în anul 1889. La inaugurare, au ţinut cuvântări şi episcopul luteran şi preotul ortodox din sat, pe lângă oficialităţile statului austro-ungar.

image

image

image

image

image

Image

Trăiască Guvernul ca Poporul!


image

The Art of War : Sun Tzu : Free Download & Streaming : Internet Archive


https://archive.org/details/art_of_war_librivox

Image

Risipim esența vieții printre lucruri fără substanță. DESEORI: Geanina Lisandru.


image

Erin Brockovich: Happy Earth Day to everyone!


image

Happy Earth Day to everyone.

There is so much going on in our world today… there is going to be much to do in the coming year.

The world is moved along, not only by the mighty shoves of its heroes, but also by the aggregate of tiny pushes of each honest worker.  Helen Keller

Image

In the harbor


image

Image

The sailboat


image

Image

The Marina


image

Hermit Fall Cleanup – This Saturday


Want to chip in and help make our trails a better place? Join us for a clean-up day in Santa Anita Canyon this Saturday! Click through for details and RSVP by emailing dburgess@friendsofthesangabriels.org. See you there?

Adams’ Pack Station Friends of the San Gabriels
https://gem.godaddy.com/p/5b7a97?fe=1&pact=11788-130901573-7776093525-41d028ec9fb54d499071a9c6f2a0cba0170d2d1c

Statul Islamic din Siria și Irak | Originile Răului | Nasul.tv


.
Catastrofa actuala din Siria si Irak nu este un accident istoric. La originea ei, acum exact 100 de ani, au stat tradarea, minciuna, lacomia, carora li s-au adaugat ignoranta si aroganta unor puteri occidentale. Astazi, scadenta a sosit.

Toate elementele sunt intrunite, alarmant, pentru a sugera ca in 2016 razboiul din Orient va lua o turnura si mai grava.

La inceput a fost razboiul, mai exact Primul Razboi Mondial. In noiembrie 1914, la insistentele Germaniei (cu care se aliase), sultanul otoman, care detinea si titlul de „calif al islamului”, a proclamat oficial jihadul impotriva imperiilor britanic, francez si rus. Jihadul proclamat de otomani nu a schimbat mersul razboiului, dar Londra nu stia asta atunci si se temea: cateva sute de milioane de musulmani traiau in teritoriile controlate de Imperiul britanic.

Ca urmare, intre aprilie si noiembrie 1915, Marea Britanie a incercat sa doboare rapid Imperiul Otoman printr-o lovitura directa in stramtoarea Dardanele. Ofensiva a fost un esec usturator. Britanicii au pierdut peste 250.000 de militari si mare parte din flota trimisa acolo. Infranta, Londra a schimbat tactica si a demarat, in noiembrie 1915, negocieri secrete cu Parisul in vederea delimitarii viitoarelor sfere de influenta in provinciile arabe ale Imperiului otoman.

Negocierile au produs, in martie 1916, acordul Sykes-Picot, care – simplificand detaliile – plasa Siria si Libanul in „grija” Frantei, in timp ce Mesopotamia (viitorul Irak) revenea Angliei. Debusolata de infrangerea din Dardanele si constienta ca nu va putea invinge usor Germania pe frontul de vest, Londra a oferit atunci Parisului o mare felie din viitoarea prada de razboi din Levant. Prin asta, Franta a fost motivata sa participe efectiv la politica orientala a Angliei.

Privind retrospectiv, totul a inceput cu o mare eroare de judecata la Londra. In cele din urma, englezii au fost cei care au impus in 1918 capitularea Imperiului otoman, dar in 1916, intr-un moment de slabiciune, au oferit francezilor in Orient un rol pe care acestia nici nu l-ar fi visat.

Albionul a jucat insa, ca de obicei, la doua capete. Dupa acordul cu Parisul, in octombrie 1916, Londra a trimis in Arabia un ofiter de informatii capabil, Thomas Lawrence (celebrul „Lawrence al Arabiei” din iconografia occidentala), cu o misiune aparent imposibila: sa castige increderea si alianta arabilor impotriva sultanului de la Istanbul, care le era atunci deopotriva suveran si lider religios.

Intre 1916 si 1918 britanicii au realizat o performanta unica, de care si-au batut apoi joc. Imperiile nu se prabusesc la fiecare 100 de ani, deci o astfel de ocazie nu va mai aparea prea curand. Atunci, Londra a castigat increderea custodelui din Mecca, membru al puternicei familii Al-Hashimi, care a acceptat oferta britanica transmisa de Lawrence si l-a numit pe unul din fiii sai, printul Faisal, la conducerea triburile arabe mobilizate contra otomanilor. In schimb, Marea Britanie a promis printului Faisal Al-Hashimi regatul „Siriei Mari”, dupa victorie.

Semintele furtunii actuale din Orientul Mijlociu s-au aruncat atunci, intre 1916 si 1920. Printul, apoi regele, Faisal a fost o figura unica in istoria araba. Inteligent, educat, politician abil, militar curajos dar si om de dialog, sincer pro-occidental, avea si doua calitati unice care promiteau un start bun pentru regiune dupa Primul Razboi Mondial: o imensa notorietate pozitiva si apartenenta la o puternica familie sunita considerata a descinde direct din profet (pe multi europeni „post-religiosi” ii umfla rasul in fata unor asemenea „amanunte”, dar pentru pacea din Orient vitala este legitimitatea pe care locuitorii de acolo, nu europenii, o vad in liderii lor).

In 1919, printul Faisal a condus delegatia araba la conferinta de pace de la Paris, incercand sa obtina ceva in esenta nu prea diferit de ce incerca, tot atunci, sa obtina Ionel Bratianu pentru romani: materializarea promisiunilor facute de Antanta in timpul razboiului. Faisal a garantat drepturile crestinilor si evreilor din viitorul regat al Siriei, mergand pana la a declara „deplina simpatie a arabilor fata de miscarea sionista” si obiectivul acesteia de a-i aduce in Palestina pe evreii care doreau acest lucru (isi mai imagineaza cineva, astazi, un lider arab declarand ceva fie si vag asemanator?).

Cu 23 de ani inainte de inceperea Holocaustului, cand Hitler era doar un anonim jerpelit, care pierdea vremea prin berariile din Munchen, Faisal a invitat „acasa”, in Orient, evreii din Europa si a garantat la Damasc o viitoare dinastie sunita care sa asigure drepturi egale tuturor nemusulmanilor din viitorul regat. Dar Marea Britanie si Franta aveau alte planuri.

Privind, astazi, situatia aparent fara iesire in care a ajuns conflictul israeliano-palestinian si nenorocirile care s-au abatut recent asupra majoritatii comunitatilor crestine din Orientul Mijlociu (pe cale de disparitie in prezent), sansa uriasa irosita in 1919-1920 poate fi privita cu alti ochi.

Celor care rostesc discursuri savante despre „dialogul civilizatiilor” le-ar prinde bine sa umble putin prin istoria recenta, pentru a vedea ca expresia respectiva a avut odata substanta reala, nu doar acoperire pentru conferinte internationale „corecte politic” platite din bani publici.

Marea Britanie a decis in 1919 sa respecte intelegerea cu Franta din 1916 si sa-si incalce cuvantul de onoare dat arabilor tot in 1916. Simtind pericolul, congresul national sirian a proclamat la Damasc, in martie 1920, Regatul Arab al Siriei, cu Faisal I rege al acestuia, care includea, in linii mari, teritoriile Siriei, Libanului, Palestinei si vestul Irakului.

Era un regat care promitea: legitim pentru majoritatea sunita, care se regasea in el si care i-ar fi conferit sanse reale de stabilitate pe termen lung, era totodata cu adevarat multicultural (pe teren, nu in vorbe, precum in statele vest-europene de azi), in sensul ca includea organic si oferea garantii solide siitilor, catolicilor, ortodocsilor, maronitilor, druzilor, evreilor etc. sub sceptrul unei dinastii legitime care incepea sub auspicii clar pro-occidentale.

Daca nu ar fi fost lichidat in fasa, regatul sirian ar fi avut o sansa sa stabilizeze durabil golul geopolitic aparut in Levant si nordul Arabiei dupa prabusirea Imperiului Otoman, asa cum, mai tarziu, un alt regat arab, sub sceptrul familiei Al-Saoud, a facut-o in centrul si sudul Arabiei (cu garantii americane insa, ceea ce a facut diferenta fata de primul).

Dupa ce britanicii si-au „uitat” promisiunile, Franta a obtinut „mandatul” asupra Siriei si Libanului, iar in iulie 1920 trupele franceze au intrat in Damasc si au pus capat, dupa doar patru luni de existenta, Regatului Arab al Siriei. Regimul impus de la Paris a fost ilegitim din primul moment si n-a avut niciodata sansa sa dea coeziune tarii.

Cu acelasi cinism cu care argumentase in 1919-1920 ca popoarele din regatul Siriei „nu sunt pregatite” pentru independenta si au nevoie de „tutela” franceza „pana la aparitia unei natiuni siriene”, Parisul a instalat la Damasc, in 1930 o iluzorie „republica”, in care nu s-a preocupat insa niciodata de construirea unei natiuni, ci a guvernat pe principiul „dezbina si stapaneste”, manipuland comunitatile confesionale in interes propriu.

Primele „rezultate” au aparut dupa ce Franta a iesit in zdrente din Al Doilea Razboi Mondial: in 1945 Siria a obtinut independenta deplina, urmata de 25 de ani de tulburari grave, lovituri de stat si razboaie pierdute, la capatul carora o stabilitate iluzorie s-a reinstalat sub dictatura feroce a familiei Al-Assad, apartinand minoritatii alawite (ramura siita, maximum 10% din populatie).

Adevarul crud este ca politicile orientale ale Londei si Parisului din 1916-1920 si intelegerile lor de atunci au definit in Levant o „ordine” marcata de doua aberatii geopolitice: o Sirie majoritar sunita guvernata de siiti si un Irak majoritar siit guvernat de suniti. „Bonus” – un Liban profund instabil, care astazi este aproape de o noua explozie si un conflict israeliano-palestinian inca nerezolvat dupa 70 de ani de convulsii grave si eforturi diplomatice colosale.

Dupa prabusirea imperiilor coloniale francez si britanic, regimurile „independente” ramase in Siria si Irak, (ultra) minoritare si nereprezentative, nu s-au putut mentine decat prin forta bruta si cruzime, ceea ce a anulat insa orice sansa de „constructie nationala”. Este chiar de mirare ca cei doi copii mutanti ai colonialismului franco-britanic au rezistat atat, dar sansele ca ei sa aniverseze 100 de ani in forma in care au fost conceputi de „parintii” lor sunt minime.

Ceea ce se intampla astazi in Siria si Irak, inclusiv aparitia organizatiei zisa „Statul Islamic”, care a bagat in sperieti tot Occidentul (si nu numai), nu este altceva decat o corectie geopolitica brutala, haotica, „la firul ierbii” a unor erori de judecata si politice uriase facute de principalele puteri mondiale de acum un secol. Acolo unde politica esueaza, realitatea o ia singura inainte, mai devreme sau mai tarziu.

Destructurarea ordinii impuse de britanici si francezi in Orientul Mijlociu, in 1916-1920, era inevitabila. Sfarsitul razboiului rece si prabusirea logicii bipolare (1991), succedate la intervale de doar 10 ani de interventia Occidentului in regiune in numele „razboiului antiterorist” (2001) si de „revolutiile arabe” (2011), au precipitat lucrurile.

Dar la fel de adevarat este faptul ca nu era obligatoriu ca totul sa se faca intr-o baie de sange si cu milioane de refugiati. Aici a intervenit, si intervine in continuare, esecul policii. Care merita o analiza separata.
– See more at: http://www.nasul.tv/statul-islamic-din-siria-si-irak-originile-raului/#sthash.S2FDl5oT.dpuf
http://www.nasul.tv/statul-islamic-din-siria-si-irak-originile-raului/

Statul Islamic din Siria și Irak | Originile Răului | Nasul.tv


Catastrofa actuala din Siria si Irak nu este un accident istoric. La originea ei, acum exact 100 de ani, au stat tradarea, minciuna, lacomia, carora li s-au adaugat ignoranta si aroganta unor puteri occidentale. Astazi, scadenta a sosit.

Toate elementele sunt intrunite, alarmant, pentru a sugera ca in 2016 razboiul din Orient va lua o turnura si mai grava.

La inceput a fost razboiul, mai exact Primul Razboi Mondial. In noiembrie 1914, la insistentele Germaniei (cu care se aliase), sultanul otoman, care detinea si titlul de „calif al islamului”, a proclamat oficial jihadul impotriva imperiilor britanic, francez si rus. Jihadul proclamat de otomani nu a schimbat mersul razboiului, dar Londra nu stia asta atunci si se temea: cateva sute de milioane de musulmani traiau in teritoriile controlate de Imperiul britanic.

Ca urmare, intre aprilie si noiembrie 1915, Marea Britanie a incercat sa doboare rapid Imperiul Otoman printr-o lovitura directa in stramtoarea Dardanele. Ofensiva a fost un esec usturator. Britanicii au pierdut peste 250.000 de militari si mare parte din flota trimisa acolo. Infranta, Londra a schimbat tactica si a demarat, in noiembrie 1915, negocieri secrete cu Parisul in vederea delimitarii viitoarelor sfere de influenta in provinciile arabe ale Imperiului otoman.

Negocierile au produs, in martie 1916, acordul Sykes-Picot, care – simplificand detaliile – plasa Siria si Libanul in „grija” Frantei, in timp ce Mesopotamia (viitorul Irak) revenea Angliei. Debusolata de infrangerea din Dardanele si constienta ca nu va putea invinge usor Germania pe frontul de vest, Londra a oferit atunci Parisului o mare felie din viitoarea prada de razboi din Levant. Prin asta, Franta a fost motivata sa participe efectiv la politica orientala a Angliei.

Privind retrospectiv, totul a inceput cu o mare eroare de judecata la Londra. In cele din urma, englezii au fost cei care au impus in 1918 capitularea Imperiului otoman, dar in 1916, intr-un moment de slabiciune, au oferit francezilor in Orient un rol pe care acestia nici nu l-ar fi visat.

Albionul a jucat insa, ca de obicei, la doua capete. Dupa acordul cu Parisul, in octombrie 1916, Londra a trimis in Arabia un ofiter de informatii capabil, Thomas Lawrence (celebrul „Lawrence al Arabiei” din iconografia occidentala), cu o misiune aparent imposibila: sa castige increderea si alianta arabilor impotriva sultanului de la Istanbul, care le era atunci deopotriva suveran si lider religios.

Intre 1916 si 1918 britanicii au realizat o performanta unica, de care si-au batut apoi joc. Imperiile nu se prabusesc la fiecare 100 de ani, deci o astfel de ocazie nu va mai aparea prea curand. Atunci, Londra a castigat increderea custodelui din Mecca, membru al puternicei familii Al-Hashimi, care a acceptat oferta britanica transmisa de Lawrence si l-a numit pe unul din fiii sai, printul Faisal, la conducerea triburile arabe mobilizate contra otomanilor. In schimb, Marea Britanie a promis printului Faisal Al-Hashimi regatul „Siriei Mari”, dupa victorie.

Semintele furtunii actuale din Orientul Mijlociu s-au aruncat atunci, intre 1916 si 1920. Printul, apoi regele, Faisal a fost o figura unica in istoria araba. Inteligent, educat, politician abil, militar curajos dar si om de dialog, sincer pro-occidental, avea si doua calitati unice care promiteau un start bun pentru regiune dupa Primul Razboi Mondial: o imensa notorietate pozitiva si apartenenta la o puternica familie sunita considerata a descinde direct din profet (pe multi europeni „post-religiosi” ii umfla rasul in fata unor asemenea „amanunte”, dar pentru pacea din Orient vitala este legitimitatea pe care locuitorii de acolo, nu europenii, o vad in liderii lor).

In 1919, printul Faisal a condus delegatia araba la conferinta de pace de la Paris, incercand sa obtina ceva in esenta nu prea diferit de ce incerca, tot atunci, sa obtina Ionel Bratianu pentru romani: materializarea promisiunilor facute de Antanta in timpul razboiului. Faisal a garantat drepturile crestinilor si evreilor din viitorul regat al Siriei, mergand pana la a declara „deplina simpatie a arabilor fata de miscarea sionista” si obiectivul acesteia de a-i aduce in Palestina pe evreii care doreau acest lucru (isi mai imagineaza cineva, astazi, un lider arab declarand ceva fie si vag asemanator?).

Cu 23 de ani inainte de inceperea Holocaustului, cand Hitler era doar un anonim jerpelit, care pierdea vremea prin berariile din Munchen, Faisal a invitat „acasa”, in Orient, evreii din Europa si a garantat la Damasc o viitoare dinastie sunita care sa asigure drepturi egale tuturor nemusulmanilor din viitorul regat. Dar Marea Britanie si Franta aveau alte planuri.

Privind, astazi, situatia aparent fara iesire in care a ajuns conflictul israeliano-palestinian si nenorocirile care s-au abatut recent asupra majoritatii comunitatilor crestine din Orientul Mijlociu (pe cale de disparitie in prezent), sansa uriasa irosita in 1919-1920 poate fi privita cu alti ochi.

Celor care rostesc discursuri savante despre „dialogul civilizatiilor” le-ar prinde bine sa umble putin prin istoria recenta, pentru a vedea ca expresia respectiva a avut odata substanta reala, nu doar acoperire pentru conferinte internationale „corecte politic” platite din bani publici.

Marea Britanie a decis in 1919 sa respecte intelegerea cu Franta din 1916 si sa-si incalce cuvantul de onoare dat arabilor tot in 1916. Simtind pericolul, congresul national sirian a proclamat la Damasc, in martie 1920, Regatul Arab al Siriei, cu Faisal I rege al acestuia, care includea, in linii mari, teritoriile Siriei, Libanului, Palestinei si vestul Irakului.

Era un regat care promitea: legitim pentru majoritatea sunita, care se regasea in el si care i-ar fi conferit sanse reale de stabilitate pe termen lung, era totodata cu adevarat multicultural (pe teren, nu in vorbe, precum in statele vest-europene de azi), in sensul ca includea organic si oferea garantii solide siitilor, catolicilor, ortodocsilor, maronitilor, druzilor, evreilor etc. sub sceptrul unei dinastii legitime care incepea sub auspicii clar pro-occidentale.

Daca nu ar fi fost lichidat in fasa, regatul sirian ar fi avut o sansa sa stabilizeze durabil golul geopolitic aparut in Levant si nordul Arabiei dupa prabusirea Imperiului Otoman, asa cum, mai tarziu, un alt regat arab, sub sceptrul familiei Al-Saoud, a facut-o in centrul si sudul Arabiei (cu garantii americane insa, ceea ce a facut diferenta fata de primul).

Dupa ce britanicii si-au „uitat” promisiunile, Franta a obtinut „mandatul” asupra Siriei si Libanului, iar in iulie 1920 trupele franceze au intrat in Damasc si au pus capat, dupa doar patru luni de existenta, Regatului Arab al Siriei. Regimul impus de la Paris a fost ilegitim din primul moment si n-a avut niciodata sansa sa dea coeziune tarii.

Cu acelasi cinism cu care argumentase in 1919-1920 ca popoarele din regatul Siriei „nu sunt pregatite” pentru independenta si au nevoie de „tutela” franceza „pana la aparitia unei natiuni siriene”, Parisul a instalat la Damasc, in 1930 o iluzorie „republica”, in care nu s-a preocupat insa niciodata de construirea unei natiuni, ci a guvernat pe principiul „dezbina si stapaneste”, manipuland comunitatile confesionale in interes propriu.

Primele „rezultate” au aparut dupa ce Franta a iesit in zdrente din Al Doilea Razboi Mondial: in 1945 Siria a obtinut independenta deplina, urmata de 25 de ani de tulburari grave, lovituri de stat si razboaie pierdute, la capatul carora o stabilitate iluzorie s-a reinstalat sub dictatura feroce a familiei Al-Assad, apartinand minoritatii alawite (ramura siita, maximum 10% din populatie).

Adevarul crud este ca politicile orientale ale Londei si Parisului din 1916-1920 si intelegerile lor de atunci au definit in Levant o „ordine” marcata de doua aberatii geopolitice: o Sirie majoritar sunita guvernata de siiti si un Irak majoritar siit guvernat de suniti. „Bonus” – un Liban profund instabil, care astazi este aproape de o noua explozie si un conflict israeliano-palestinian inca nerezolvat dupa 70 de ani de convulsii grave si eforturi diplomatice colosale.

Dupa prabusirea imperiilor coloniale francez si britanic, regimurile „independente” ramase in Siria si Irak, (ultra) minoritare si nereprezentative, nu s-au putut mentine decat prin forta bruta si cruzime, ceea ce a anulat insa orice sansa de „constructie nationala”. Este chiar de mirare ca cei doi copii mutanti ai colonialismului franco-britanic au rezistat atat, dar sansele ca ei sa aniverseze 100 de ani in forma in care au fost conceputi de „parintii” lor sunt minime.

Ceea ce se intampla astazi in Siria si Irak, inclusiv aparitia organizatiei zisa „Statul Islamic”, care a bagat in sperieti tot Occidentul (si nu numai), nu este altceva decat o corectie geopolitica brutala, haotica, „la firul ierbii” a unor erori de judecata si politice uriase facute de principalele puteri mondiale de acum un secol. Acolo unde politica esueaza, realitatea o ia singura inainte, mai devreme sau mai tarziu.

Destructurarea ordinii impuse de britanici si francezi in Orientul Mijlociu, in 1916-1920, era inevitabila. Sfarsitul razboiului rece si prabusirea logicii bipolare (1991), succedate la intervale de doar 10 ani de interventia Occidentului in regiune in numele „razboiului antiterorist” (2001) si de „revolutiile arabe” (2011), au precipitat lucrurile.

Dar la fel de adevarat este faptul ca nu era obligatoriu ca totul sa se faca intr-o baie de sange si cu milioane de refugiati. Aici a intervenit, si intervine in continuare, esecul policii. Care merita o analiza separata.
– See more at: http://www.nasul.tv/statul-islamic-din-siria-si-irak-originile-raului/#sthash.S2FDl5oT.dpuf
http://www.nasul.tv/statul-islamic-din-siria-si-irak-originile-raului/

Image

Tree with LIFE


image

Image

Constelations no.2


image

Image

Constelations no.1


image

Image

At the game


image

Image

My birds on the wire today no.2


image

Image

My birds on the wire today no.1


image

Image

My Chakra Today no.1


image

Image

My pot with flowers today No.3


image

Image

My pot with flowers today No.2


image