Tudor Duică: demitizări…”bunii” noştri prieteni sârbi au luptat alături de turci, iar “răii” noştri vecini ungurii, au luptat alături de români.

image

Apropos de demitizări…”bunii” noştri prieteni sârbi au luptat alături de turci, iar “răii” noştri vecini ungurii, au luptat alături de români. Grea dilemă pentru cei care translatează prezentul în trecut, când “citesc” istoria.

O stranie coincidenţă este și faptul că tot în 17 mai 1395, s-a născut şi a murit, împreună cu mama sa I. (Anjou) Mária-Maria de Anjou, fiul lui Luxemburgi Zsigmond-Sigismund de Luxemburg, Luxemburgi N.

În 17 mai 1395, are loc Bătălia de la Rovine, între armatele vlaho-maghiare şi cele otomane, alături de care au luptat şi trupele vasale sârbeşti, bătălie terminată nedecis, cu mari pierderi în ambele tabere.
Surse româneşti consideră bătălia ca pe o victorie tactică a trupelor creştine, ceea ce este discutabil, după bătălie Mircea retrăgându-se în Transilvania.

Locul luptei este disputat de istorici, Rovine fiind situat în Oltenia, pe Argeș sau pe Ialomiţa.

Acțiunile lui Mircea cel Bătrân în spațiul balcanic controlat de otomani, cât și relațiile acestuia cu regele Ungariei și cu emirii anatolieni – care primejduiau poziția otomană, încă nesigură pe teritoriul european – l-au făcut pe Baiazid să întreprindă o expediție personală de cucerire a Valahiei Transalpine, în primăvara lui 1395.

Pentru a-și spori posibilitățile de acțiune, la 7 martie 1395 Mircea cel Bătrân și regele Sigismund de Luxemburg au încheiat la Brașov un tratat de cooperare militară antiotomană.
Mircea cel Bătrân acceptă statutul de vasal al regelui Sigismund, în schimb regele Ungariei recunoaşte dreptul lui Mircea cel Bătrân de a stăpâni două teritorii ce au aparţinut coroanei maghiare: Banatul de Severin si Ducatul de Făgăraş. Aceste teritorii au acum statutul de feude acordate lui Mircea. Cei doi monarhi îşi promit ajutor reciproc împotriva otomanilor.

Cronicile nu oferă prea multe informații istorice cu privire la desfășurarea bătăliei. Cronicarul Laonic Chalcohondil scrie că după ce a dus populația în munți, Mircea a hărțuit oastea sultanului de la Dunăre până când otomanii și-au așezat tabăra.
După cronicile turcești lupta s-a dat pe râul Argeș, cu pierderi mari de ambele părți. În timpul nopții cadavrele soldaților otomani au fost aruncate în râu, lăsând impresia ca oastea otomană era încă întreagă. Văzând câmpul de luptă, Mircea s-a retras.

Cronica bizantino-bulgară relatează un alt deznodământ: văzând râul însângerat de mulțimea cadavrelor Baiazid s-a înspăimântat și a fugit.

Victoria alianței vlaho-ungare, dacă o putem considera victorie, nu a fost una decisivă, Mircea cel Bătrân fiind nevoit să se refugieze în Transilvania și finalmente să recunoască suzeranitatea otomană.

În 1876 istoricul ceh Konstantin Jireček propunea pentru bătălia de la Rovine data de 10 octombrie 1394, după o mențiune găsită în cronicile sârbești publicate de Pavel Jozef Šafárik în 1851.

Cu un an mai târziu, Haşdeu observa că data morții unuia dintre vasalii lui Baiazid căzuți la Rovine, Constantin Dragaș, este pomenită într-un document contemporan, un ustav de la mănăstirea Hilandar și astfel stabilea data bătăliei la 17 mai 1395. Observația lui Haşdeu a fost susținută de bizantinologul român Constantin Litzica în 1901, care pe baza unui alt document contemporan emis de mănăstirea Petra din Constantinopol,confirma data morții lui Dragaș în primăvara lui 1395.

În 1928 istoricul sârb Đorđe Spasojević Radojičić a susținut data de 17 mai cu argumentele lui Hasdeu și Litzica.
Argumentul său a fost adoptat, cu puține excepții, atât de istoriografia internațională, dar mai recent și de unii istorici români.

Alți istorici români au considerat ambele mărturii autentice, pomenind astfel două bătălii: cea de la Rovine, la 10 octombrie 1394 și o a doua la 17 mai 1395.

3 responses to “Tudor Duică: demitizări…”bunii” noştri prieteni sârbi au luptat alături de turci, iar “răii” noştri vecini ungurii, au luptat alături de români.

  1. Domnul Tudor Duică ar trebui să le spună pe toate.Si bune şi rele.Doar aşa poate rămîne credibil.Altfel, s-ar putea crede că joacă după cum îi cîntă alţii.
    De ex:După crimele din 8 septembrie 1940, când trupele armatei ungare au ucis 11 persoane în comuna Ciumărna, trupe maghiare aparţinând batalionul 22 Grăniceri Debreţin aflat sub comanda locotenentului Akosi au intrat în comuna Treznea la data de 9 septembrie. După ocuparea satului, unităţile maghiare au dezlănţuit măcelul rămas în istorie sub denumirea de “Masacrul de la Trăznea”. Primele victime au fost copii aflaţi cu vitele la păscut. Cadavrele lor au fost descoperite pe izlazul comunal. Români şi evrei au fost masacraţi cu focuri de mitraliere, străpunşi cu săbiile şi baionetele, iar casele atacate cu grenade şi incendiate. În urma acestor incidente au murit 93 de persoane, dintre care 87 de români şi 6 evrei.

    Cotidianul “România nouă” din data de 1 ianuarie 1941, relata cazul lui Nicolae Brumar, român ridicat din propria sa casă de trupele ungare şi împuşcat lângă o capită de fân, împreună cu soţia şi cele două fiice ale sale. Cadavrele au fost descoperite ciopărţite cu baioneta. Un alt caz foarte cunoscut în epocă a fost cel al lui Vasile Mărgăruş. Acesta a fost străpuns cu baioneta în mai multe părţi ale corpului şi apoi împuşcat în cap cu gloanţe model “dum-dum”. Preotul ortodox a căzut de asemenea victimă trupelor horthyste. A ars in casa parohiala care a fost incendiată. În Trăznea se aflau şi 9 soldaţi români reîntorşi acasă şi demobilizaţi. Aceştia au fost împuşcaţi cu efectele militare pe ei. Învăţătorul şi soţia au încercat să se refugieze în comuna Pusta. Au fost prinşi şi aduşi la sediul jandarmilor maghiari de la Agrij, de unde au fost duşi pe un câmp şi împuşcati.
    Memoria supravieţuitorilor

    Printre victimele masacrului de la Treznea se numără şi familia muzicologului român Octavian Lazăr Cosma, preşedinte al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (au fost ucişi părinţii săi, învăţătorii Lazăr si Aurelia Cosma). În memoriile sale, profesorul Cosma evocă evenimentele sângeroase din 1940:

    „Şi vara anului 1940 avea să aducă reflexele militarismului regimurilor totalitare, fascist şi comunist, o parte a teritoriului fiind pusă pe tavă horthystilor, Treznea intrând sub acest funest Diktat ce avea să schimbe cursurile multor vieţi. Consecinţele pentru sătenii Treznei au fost dezastruoase, la 9 septembrie 1940 trupele ungare au mărşăluit pe uliţa principală, venind dinspre Zalău şi îndreptându-se spre Buciumi şi mai departe. La primărie, notabilităţile – primarul român, notarul, directorul şcolii – le-au întâmpinat fără prejudecăţi. Către orele amiezii, subţiindu-se rândurile trupelor, se părea că preluarea autorităţii se făcuse si pe raza comunei noastre, lumea îşi vedea de treburi, căci era o zi însorită de toamnă, culesul recoltei neputând aştepta, mai ales otava… Şi, deodată, au răsunat împuşcături, ce deveneau persistente, se auzeau strigăte de groază, neliniştea şi neputinţa îşi dăduseră mâna, soldaţi înarmaţi se războiau cu femei casnice, cu pruncii, cu moşnegii; încep să ardă case, primăria este cuprinsă de flăcări, se aude o puternică detunătură din centrul comunei, care a băgat şi mai mult oamenii în sperieţi. Grupe de cătane răscoleau gospodăriile şi, sub ameninţarea baionetelor, se făceau coloane de nevinovaţi, care erau împuşcaţi, găuriţi cu baionete, conduşi spre locuri unde urmau să fie executaţi. Motivul? Erau români. Localnicii unguri au reacţionat cu bucurie, dar au existat şi cazuri de reţinere, căci nu se aşteptau la un măcel. Groful Francisc Bay dispăruse, nimeni nu intervenea salvator… Bubuitura din sediul primăriei are o explicaţie simplă: la subsol era depozitată o cantitate mare de dinamită folosită pentru spargerea răzoarelor de piatră, necesară pavării drumului. Temperatura generată de flăcările ce cuprinseseră primăria a declansat explozia, care a alertat trupele ocupante, derutându-le. Aceste trupe de închidere se aflau, după unii martori, sub influenţa alcoolului. Pe Meses, se zice, groful Bay cu oamenii săi au organizat o acţiune, cerând execuţii în anume puncte. Erau vizaţi şi intelectualii satului, preotul Traian Costea, care a fost împuşcat şi lăsat pradă vîlvătăilor care cuprinseseră casa parohială. Măcelul s-a derulat cu cruzime, nemenajînd, în prima fază, pe cei care cădeau în calea armatei însetată de sânge. Nu numai români, deoarece printre victime au fost şi evrei, inclusiv copii.”
    Aprecieri ale publiciştilor străini

    Lord Edmond Fitzmaurice, Foreign Office, Londra, spune: “Atitudinea provocativă a minorităţii maghiare faţă de români poate, de la un moment la altul, să dea naştere la revolte sângeroase, ale căror consecinţe sunt incalculabile. Ungurii urmăresc o politică violentă şi oarbă împotriva naţionalităţilor supuse Coroanei, în mod deosebit împotriva românilor.”

    În lucrarea “Les assassinats”, publicistul american Milton G. Lehrer relata : “Comuna Trăznea a fost ocupată de trupele ungureşti la 9 septembrie 1940. Ca şi când armata de ocupaţie ar fi executat un ordin primit, îndată ce satul a fost invadat de soldaţi, un veritabil potop de foc şi sânge s-a abătut asupra lui. Toate armele moderne au fost utilizate pentru a satisface instictele brutale: puşti, mitraliere, tunuri, grenade. După ce au fost trase primele salve, soldaţii au pătruns în case şi au asasinat pe oricine găseau în calea lor, incendiind locuinţele. Cazul preotului român Traian Costea, care, dupa ce a primit un glonte în cap, a fost tras pe galeria de lemn a presbiteriului – căruia i s-a dat foc şi a ars în întregime odată cu cadavrul preotului – este tipic. După încetarea focului de arme, ungurii au pus mâna pe copiii de români şi îi aruncau de vii în foc, făcându-i să moară în chinuri groaznice. Jale mare răsuna în tot locul de plânsetele lor”.[necesită citare]

    Liked by 1 person

Leave a Reply to fosile Cancel reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s