https://www.facebook.com/MiaFeigelson – Mia Feigelson Gallery
“Woman with a parasol” aka “Study of a figure outdoors facing right” (Giverny, 1886)
“Woman with a parasol” aka “Study of a figure outdoors facing left” (Giverny, 1886)
© Musée d’Orsay
Sitter: Suzanne Hoschedé, the daughter of Monet’s second wife, Alice Hoschedé
“The Walk, Woman with a Parasol” aka “Madame Monet and her Son”, (Argenteuil, 1875)

© The National Gallery of Art, Washington, D.C., USA
By Claude Monet (French, 1840-1926)
Sitter: Camille Doncieux, Monet’s first wife and his son Jean

#Monet #WomanWithAParasol #MuséeDOrsay #NGA #impressionism
https://www.facebook.com/MiaFeigelson – Human Figure – Mia Feigelson’s FB Gallery
Can you guess the name of the painting by #Monet which is said to have been the source of inspiration for this work made by the American Artist, John Singer Sargent ? The work by Monet – painted in 1875 – depicts his first wife Camille Doncieux with a parasol and his little son, both in the open air. The painting in question is in the collection of the National Gallery of Art in Washington.

“Judith Gautier (A Gust of Wind)”, 1883
By Singer Sargent (American, 1856-1925)
oil on canvas; 60.9 x 38.1 cm; 24 x 15 in.
Sitter: Judith Gauthier, French poet and historical novelist (1845-1917) http://bit.ly/1W8oh5N
© James W. and Frances McGlothlin

“Sargent often painted his most experimental works for friends, like Judith Gautier (1845–1917), who were receptive to an unconventional point of view. This small-scale, ravishing study of Gautier standing against a cerulean sky is one of Sargent’s most daring compositions.

Here, Sargent concentrates on the effects of light outdoors. Freely painted and boldly abbreviated, the painting suggests the influence of Impressionist Claude Monet, whom Sargent had befriended in Paris in the 1870s.” – See more at http://bit.ly/1XHwRYZ

#SingerSargent #JudithGautier #portrait

La Porta di San Ranieri è la porta del transetto destro del duomo di Pisa.

La Porta di San Ranieri è la porta del transetto destro del duomo di Pisa.

Fu realizzata da Bonanno Pisano sul finire del XII secolo e rappresenta uno dei pochi capolavori dell’artista giunti sino ai giorni nostri. Salvatasi miracolosamente dall’incendio che devastò la cattedrale nel 1595, è oggi conservata presso il Museo dell’Opera del Duomo; nel transetto della cattedrale pisana è esposta una copia.

La porta è costituita da ventiquattro lastre di bronzo, le quali sono fissate da cornici applicate alla struttura lignea di sostegno mediante chiodi in ferro nascosti da rosette di bronzo. I pannelli, che rielaborano con originalità suggestioni del mondo classico e bizantino, narrano scene tratte dal Nuovo Testamento, secondo una lettura dal basso verso l’alto, che si snoda, in senso orizzontale, da sinistra verso destra.

Recolta bogata la uscat in fata cortului _ 2 Mai anii 80

Recolta bogata la uscat in fata cortului _ 2 Mai anii 80

de vizitat Colecţia de Artă Plastică “Fr. Storck şi Cecilia Cuţescu Storck”

Karl Storck (n. 21 mai 1826, Hanau, Germania – d. 18 mai 1887, București) a fost un sculptor român de origine germană, stabilit în București din 1849.

Karl Storck a venit în Țara Românească în 1849, ca meșter cizeleur și argintar, chemat de giuvaergiul Josef Resch. Storck a părăsit atelierul lui Resch și a început să modeleze stucaturi, devenind asociatul sculptorului Georg Fles, iar în 1855 și-a deschis un atelier propriu.

Constatând că există o cerere mare pentru sculptura figurativă, el a plecat la München, pentru a se specializa în sculptura decorativă. Revenit în 1858 la București, a continuat să lucreze ca pictor și sculptor decorativ. A început să execute și comenzi de busturi, ceea ce a dus la recunoașterea talentului său și, în final, la numirea sa ca profesor la Școala de Arte Frumoase.

Opera sa („Domnița Bălașa”, „Spătarul Mihail Cantacuzino”, „Ana Davila”) se caracterizează atât prin valorificarea cuceririlor academismului, cât și prin realismul viziunii. Ca portretist, a realizat busturile lui Theodor Aman și C.A. Rosetti.

Creația lui Storck se remarcă prin construcția solidă a volumelor și prin păstrarea detaliilor semnificative, migălos modelate. A fost primul profesor de sculptură la Școala de arte frumoase din București (Școala de Belle-Arte, fondată de Theodor Aman în 1864), a cărei catedră de specialitate a condus-o până la moarte.

A avut doi fii, Carol Storck (1854 – 1926) și Frederic Storck (1872 – 1942), ambii distingându-se ca sculptori.

Câteva lucrări și machete pentru monumente de for public realizate de Karl Storck se regăsesc și în Colecția de Artă Plastică “Fr. Storck și Cecilia Cuțescu Storck” a Muzeului Municipiului București, adăpostit în fosta locuință a sculptorului Frederic Storck și a soției acestuia, pictorița Cecilia Cuțescu-Storck, din Str. Vasile Alecsandri nr. 16, sector 1.

de vizitat Colecţia de Artă Plastică “Fr. Storck şi Cecilia Cuţescu Storck”
http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=10

Marea la Tuzla – Lucian Grigorescu

Marea la Tuzla – Lucian Grigorescu