Un pios omagiul episcopului Vasile Aftenie, născut în 14 iunie 1899, la Lodroman

image

image

image

image

image

Un pios omagiul episcopului Vasile Aftenie, născut în 14 iunie 1899, la Lodroman, în germană Ledermann, în trad. “Meșterul pielar”, în maghiară Lodormány,  comitatul Târnava-Mică/Kis-Küküllő vármegye/Komitat Klein-Kokelburg, Transilvania, Austro-Ungaria, trecut la cele veşnice în 10 mai 1950, la închisoarea Văcărești, România.

A fost un episcop român unit (greco-catolic), martir al credinței. A fost ucis în bătaie în temnițele comuniste, pentru refuzul său de a abandona credința catolică. Procesul său de beatificare este în curs de finalizare.

Școala primară a urmat-o în satul natal și la Blaj, iar cursurile liceale la Blaj. În 1919 s-a înscris la Academia de Teologie din Blaj, fiind trimis mai apoi la Roma, la Colegiul Grec „Sf. Atanasie”. În 1925 a obținut doctoratul în Filosofie și Teologie, după care a revenit în România.

La 1 ianuarie 1926 a fost hirotonit preot de către mitropolitul Vasile Suciu. După o lună a fost numit profesor la Academia de Teologie din Blaj/Blasendorf/Balázsfalva. A fost numit protopop de București și ulterior canonic al Capitlului Arhiepiscopesc din Blaj. La 1 octombrie 1939 a fost numit rector al Academiei Teologice din Blaj.

În aprilie 1940 a fost numit episcop titular de Ulpiana și auxiliar al mitropolitului Alexandru Nicolescu. Consacrarea a avut loc pe 5 iunie 1940 în Catedrala din Blaj. S-a întors mai pe urmă la București ca episcop vicar.

În octombrie 1948 i-a mustrat aspru pe cei 36 de foști preoți greco-catolici semnatari ai trecerii la ortodoxie, sosiți de la Cluj/Kolozsvár/Klausenburg la Patriarhia din București, pentru a aduce actul lor de adeziune la Biserica Ortodoxă Română, pentru că astfel au abandonat Biserica Română Unită cu Roma.

După diferite încercări eșuate ale comuniștilor de a-l compromite, a fost arestat la 28 octombrie 1948. A fost dus, împreună cu ceilalți cinci episcopi greco-catolici, la vila patriarhală din comuna Dragoslavele, iar apoi la mănăstirea ortodoxă Căldărușani, transformată în lagăr.

A refuzat scaunul de mitropolit oferit de ortodocși în schimbul trădării credinței. În mai 1949 a fost transferat și izolat în subsolul clădirii Ministerului de Interne. Acolo a fost supus unor torturi oribile, care reclamau o rezistență supraomenească.

Mutilat de bătăi, a fost depus la închisoarea Văcărești unde, la 10 mai 1950, a încetat din viață. Întrucât era foarte înalt și nu încăpea în lada de lemn (folosită în loc de sicriu), în care a fost așezat, i-au tăiat picioarele, să încapă.

A fost înhumat la cimitirul Bellu catolic, cu serviciul religios celebrat de un preot romano-catolic. Pe crucea de la mormântul său, autoritățile comuniste nu au permis să se scrie decât inițialele numelui și anul decesului: «V.A. = 1950». Curând după aceea, mormântul său a devenit loc de pelerinaj. Mii de oameni vin și se roagă la mormântul lui.

Avocatul Vasile Marcu, colaborator al episcopului Aftenie, a păstrat în memorie următoarele cuvinte ale acestuia:

“Măi copile […] să ştii că tot aşa cum sunt bun român, sunt şi bun greco-catolic şi că nu mă voi lepăda cu niciun chip de legea străbună, de Cristos şi de Roma. Să nu uiţi acestea, că cine ştie ce se va întâmpla”…

surse,
wikipedia
enciclopedia Romaniei.
Episcopul Vasile Aftenie – 65 de ani de la sacrificiul său pentru Dumnezeu și Biserică

fotografiile sunt din Blajul interbelic.

Leave a Reply: (What... You're shy?)

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s