Nu va mai fi…
Nu vei mai fi nici umbră, nici minciună,
Nu vei mai fi nici Soare, nici păcat.
Din toate câte sunt am învățat,
Că inima îmi pleacă de nebună
Din piept… oricât cu piedică sau brațe
Aș tot opri în ea timpul în loc,
Să nu se ducă, fir făr’ de noroc,
Argintul ei la tine să se-agațe…
Nu vor mai fi nici ziduri nici perdele
La camerele unde noi am fost,
Nu va mai fi pe lume adăpost
Pentru-acel dor înalt țesut din stele.
Iar pe-nserarea dată tuturor,
Ca dintr-o dat’ va străluci alt astru
Nu va mai fi nici Venus, nici albastru,
Şi nici vreo altă formă pe decor;
Să fie Diamant de Primăvara?!
Arcturus tace… hai, mai zi ceva!
Nu va mai fi decât o altă seară,
În visul tău, si-n Cer,… inima mea.
Shanti Nilaya
euzicasa 