Daily Archives: June 18, 2016

Un personaj enigmatic şi controversat: Gheorghe Martinuzzi sau Georg Utjessenovicz-Martinuzzi


image

image

image

image

image

image

Un personaj enigmatic şi controversat…

Gheorghe Martinuzzi sau Georg Utjessenovicz-Martinuzzi, în maghiară Fráter György,  Utješenović György, în germană Georg Kardinal Martinuzzi, Bruder Georg, în croată Brat Juraj, Juraj Utješinović, s-a născut la 18 iunie 1482, în Kamičić, Croația( a murit în 17 decembrie 1551, la Vințu de Jos/Alvinc/Unter-Wintz, asasinat din ordinul împăratului Ferdinand I).

A fost un călugăr catolic, din 1535 episcop de Oradea/Nagyvárad/Großwardein, apoi arhiepiscop de Esztergom și cardinal, totodată cancelar și vistier la Curtea Regală maghiară.

Tatăl său a fost nobilul croat George Utjessenovicz, iar mama sa a fost descendenta unei familii de patricieni venețieni.

În perioada 1541-1551 a fost guvernatorul Transilvaniei. La ordinele lui Martinuzzi a fost construită Cetatea Gherla/Szamosújvár/Burg Neuschloss denumită dealtfel şi Cetatea Martinuzzi.

De-a lungul timpului cetatea a purtat mai multe denumiri:

    1540 – Novum castrum Balvanos vocatum
    1542 – Wy Balvanos
    1548 – Arcis Balwanyos
    1553 – Wyvár (Cetatea Nouă)
    1554 – Arx nostra Wyvár
    1558 – Vivaroz
    1599 – Zemos Ujvár
    1632 – Szamos Ujwár

Sub conducerea arhitectului Domenico da Bologna (1540-1551), cetatea a fost ridicată sub forma unui patrulater cu bastioane de apărare la colțuri, înconjurat de ziduri groase de 3-4 metri și un șanț cu apă, iar intrarea și ieșirea din cetate se făcea pe un pod mobil (pe latura estică), existând și accesul prin o serie de tuneluri subterane.

Drept materiale de construcție s-au folosit în principal pietrele din ruinele cetății Ungurașului. De-a lungul timpului a intrat pe rând în posesia mai multor familii nobiliare, inclusiv a principilor Transilvaniei – Sigismund Báthory (1580) și Gheorghe Rákóczi al II-lea (1648), devenind astfel reședința princiară.

La începutul secolului al XVII-lea cetatea Gherla nu mai prezenta importanță strategică, de aceea în 1706 a fost ștearsă din rândul cetăților de război. Cetatea a fost transformată inițial în cazarmă, fiind apoi abandonată și pusă la vânzare.

Pe 20 octombrie 1785 împăratul Iosif al II-lea a transformat cetatea Gherla în închisoare centrală pentru Transilvania (Carcer Magni Principatus Transilvaniae). Transformarea a urmat unei evadări în masă de la închisoarea din județul Trei Scaune, incident care a generat din partea nobilimii dorința de a crea o închisoare de securitate maximă în Ardeal.

Între anii 1857-1860 a fost construit pavilionul central ca loc special de deținere, cu 3 nivele deasupra intrării principale fiind amenajată locuința directorală formată din 6 încăperi, cf. proiectului arhitecților bistrițeni Danil Reschler și Ioan Reschler.

La 1 mai 1913 închisoarea este transformată în institut de prevenție pentru minori, unde copii studiau și învățau diverse meserii.

În timpul comunismului închisoarea Gherla a cunoscut două perioade distincte: 1945-1964 închisoare politică, respectiv 1964-1989 închisoare pentru deținuți de drept comun. Închisoarea Gherla, una dintre cele mai vechi din România a devenit după 1989 penitenciar de maximă siguranță.

Ghindărești/Новенькое, Dobrudja, Romania.


image

Ghindărești/Новенькое, Dobrudja, Romania.

At the 2011 census, 97.5% of inhabitants (1,874) were Lipovans and 2.4% (46) Romanians. In the photo is the Lipovan church built in 1910.

photo source,
The Danube, Romania

Zăgujeni, Caraș-Severin, Banat: Sat atestat documentar în anul 1532, cu denumirea de Zegwsen.


image

image

image

image

image

image

Zăgujeni, în maghiară Zaguzsén, în germană Saguschen, Caraș-Severin, Banat.
Sat atestat documentar în anul 1532, cu denumirea de Zegwsen.

În anul 1851, domeniul agricol aparţinea familiei nobiliare Jakabffy.
În anul 1910, din cei 584 de locuitori, 506 erau români, 43 maghiari, 19 şvabi. 520 erau ortodocşi, 61 romano-catolici, 3 mozaici.

De vizitat  biserica ortodoxă barocă, din anul 1851 şi mai ales castelul Jakabffy – Juhász ( numele vine de la 2 familii nobiliare care au deţinut posesia castelului, anume Juhász de Karánsebes şi Kristóff alias Jakabffy de Zaguzsén.

“Distingându-se cu nobleţe în peisajul construit al satelor din zonă, clădirea palatului Jakabffy-Juhász din Zăgujeni impresionează prin dimensiune şi stil,stând mărturie astăzi unei inedite istorii multietnice.

La începutul secolului al XVII-lea, frământările politice de pe teritoriul Moldovei determină o migraţie în masă a negustorilor armeni înspre teritoriile transilvănene. Principele Mihai Apafi al Transilvaniei, dorind să îi atragă în favoarea sa şi vizând dezvoltarea a ceea ce se va dovedi ulterior cea mai însemnată reţea comercială din răsăritul Europei, încurajează întemeierea unor noi târguri şi le garantează autonomie administrativă şi o serie de privilegii.

Odată cu intrarea Transilvaniei sub dominaţia habsburgică, comunităţile armene vor trece la catolicism pentru a-şi păstra drepturile şi privilegiile deja obţinute. Intraţi în graţiile Curţii Imperiale de la Viena, armenii îşi vor întemeia două dintre cele mai înfloritoare şi prospere centre transilvănene ale secolului al XVIII-lea, Armenopolis (Gherla) şi Elisabethopolis (Dumbrăveni). În 1721, este atestat oraşul regal liber Armenopolis – construit după planurile arhitectului roman Alexanian, pe pămînturi achiziţionate de la Coroana Habsburgică, de către familiile armene venite din Bistriţa.

Unul dintre fondatorii aşezării, Hagopián – judex Jacobus Christophorus, cunoscut apoi ca Jakabffy Kristóf – va fi întemeietorul uneia dintre cele mai importante familii nobiliare ale imperiului.

Descendenţii acestuia, Miklós şi Simon, vor primi titlul de Kristóff alias Jakabffy, semnat de însăşi Maria Theresa în 1760. Părăsind Gherla, aceştia îşi vor achiziţiona în 1808, sub forma de donatio mixtae, domeniul de la Zăgujeni din actualul judeţ Caraş-Severin, anexându-şi titlului nobiliar atributul „de Zaguzsén“.

După moartea din 1841 a lui Miklós, rămas singurul proprietar al domeniului, proprietatea şi rangul nobiliar vor fi moştenite, în lipsa unor descendenţi direcţi, de fiii adoptivi ai acestuia – Imre şi Gyula Kopal.

Imre îşi va construi, pe domeniile ce îi revin, un nou ansamblu rezidenţial – astăzi sediul orfelinatului din sat. În perioada interbelică, aici îşi va desfăşura activitatea Jakabffy Elemér, militant pentru egalitatea drepturilor minorităţilor naţionale şi vicepreşedintele Partidului Maghiar, din cadrul scenei politice a României Mari.

În 1944, acesta va fi arestat la Zăgujeni şi internat forţat la Bucureşti, iar reşedinţa de la Zăgujeni va intra în proprietatea statului.

Gyula va prelua şantierul început de tatăl său în 1835 – ce conţinea, printre altele, palatul şi cripta familiei – finalizând lucrările în 1850. Numeroasele datorii acumulate îl vor determina pe acesta să-şi vândă proprietatea baronesei Hermine von der Heydte. În 1874, moartea prematură a fiului acesteia din urmă va duce la vinderea moşiei către familia de industriaşi vienezi Juhász.

Familia Juhász va extinde clădirea palatului, va moderniza întreg ansamblul şi va amenaja peisager parcul aferent, împodobindu-l, în spiritul epocii, cu arbori de esenţă rară, o seră şi o piscină.

Decăderea ansamblului va începe în Al Doilea Război Mondial, când acesta va servi ca adăpost unităţilor militare ruseşti, ca mai apoi, după utilizările inadecvate specifice perioadei comuniste, ansamblul să ajungă astăzi pe piaţa imobiliară”…

textul dintre ghilimele şi o mare parte a fotografiilor aparţin doamnei
arhitect Anca Majaru.

sursa,
http://monumenteuitate.org/ro/monument/47/Zagujeni-Jakabffy-Juhasz

The best of Florence of the week is @fabiotatti on #instagram. The Basilica of Santa Croce #visitflorence


image

The best of Florence of the week is @fabiotatti on #instagram. The Basilica of Santa Croce #visitflorence

Mother Swan-Mother Nature-Mother Earth-Mother Universe


image

image

image

For More Plz Follow us ; join us ==> Hafid Ennaciri

Here’s all the information about this creature ==> http://prbirds.com/2015/10/mother-swan/

Federi, Țara Hațegului (Sat atestat documentar din anul 1457, cu denumirea de Feder)


image

Federi, în maghiară Fégyér, în germană Weissendorf, Țara Hațegului, în maghiară Hátszegvidék, Hatzak, în germană Wallenthal.

Sat atestat documentar din anul 1457, cu denumirea de Feder. În anul 1519, satul de iobagi aparținea de familiile nobiliare Borbátvízi(Râu Bărbat), Borbátvizi Oláh, Kendefi și Kenderesi.

Rămășițele unui castru roman se pot vedea la cca 400 metri est de sat.

sursa foto,
http://www.skyscrapercity.com/showthread.php?t=1797935&page=269

Image

Fără limită…


image

Să nu uităm niciodată ce au făcut cu noi… În noaptea de 17-18 iunie 1951, de Rusalii, a fost pusă în mișcare cea mai amplă acțiune de deportare din istoria contemporană a României


image

image

image

image

image

image

Să nu uităm niciodată ce au făcut cu noi…

În noaptea de 17-18 iunie 1951, de Rusalii, a fost pusă în mișcare cea mai amplă acțiune de deportare din istoria contemporană a României, după deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică, întreprinsă în ianuarie 1945.

Un număr de 12.791 de familii, respectiv 40.320 de persoane, din 258 de localități situate în apropierea frontierei cu Iugoslavia, în actualele județe Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți, au fost ridicate din căminele lor și deportate în Bărăgan. Au fost duși români, germani, sârbi, bulgari, refugiați din Basarabia și Nordul Bucovinei, aromâni.

Oamenii, inclusiv femei gravide, bătrâni, bolnavi, copii mici, au fost îmbarcați în vagoane de vite și duși în Câmpia Bărăganului. După un drum cu trenul, care a durat două săptămâni, au fost debarcați în Bărăgan, pe câmpul liber, departe de orice altă așezare omenească, și li s-a ordonat să-și ridice case.

Terenul fusese parcelat cu plugul și fiecare parcelă avea un țăruș cu placă cu număr de casă. Astfel, în vara și toamna anului 1951, în regiunile Ialomița și Galați, au luat ființă 18 localități noi (prevăzute în anexa H.C.M. nr. 337/1954), care erau, în ordine alfabetică: Brateș, Bumbăcari, Dâlga, Dropia, Ezerul, Fundata, Lătești, Măzăreni, Movila Gâldăului, Olaru, Pelican, Răchitoasa, Rubla, Salcâmi, Schei, Valea Viilor, Viișoara și Zagna (în raioanele Călărași, Brăila, Călmățui, Galați, Slobozia, Lehliu și Fetești).

Români din Banat şi Oltenia, basarabeni şi bucovineni, şvabi bănăţeni, aromâni, sârbi şi bulgari.
Rezultau următoarele procentaje ale naţionalităţilor capilor de familie deportaţi în aceste localităţi: români bănăţeni 32,77%; basarabeni şi bucovineni 22,99%; macedoneni (aromâni) 5,89%; germani 25,68%; sârbo-croați 8,27%; alţii 4,36%.

În perioada 1951-1956, cât a durat domiciliul forțat în Bărăgan, au murit peste 1.700 de oameni, dintre care 174 de copii.

sursa,
wikipedia

de citit,
William Totok: Deportările în Bărăgan
Mircea Rusnac: Deportarea bănățenilor în Bărăgan (1951) din perspectivă istorică

Image

My pot with flowers today No.3


image

Image

My birds the wire today no.2


image

Image

My birds on the wire today no.1


image

Image

My Chakra Today no.2


image

Image

My Chakra Today no.1


image

Image

My pot with flowers today No.2


image

Image

My pot with flowers today No.1


image

Image

My Duck today


image

Amazing songs: Watch “Otis Redding, “I’ve Been Loving You Too Long”, from MIPF 1967″ on YouTube


Amazing songs : Watch “Otis Redding – (Sittin’ On) The Dock Of The Bay (Official Video)” on YouTube


Amazing songs: Watch “Otis Redding – I Got Dreams To Remember” on YouTube