Un personaj enigmatic şi controversat: Gheorghe Martinuzzi sau Georg Utjessenovicz-Martinuzzi

image

image

image

image

image

image

Un personaj enigmatic şi controversat…

Gheorghe Martinuzzi sau Georg Utjessenovicz-Martinuzzi, în maghiară Fráter György,  Utješenović György, în germană Georg Kardinal Martinuzzi, Bruder Georg, în croată Brat Juraj, Juraj Utješinović, s-a născut la 18 iunie 1482, în Kamičić, Croația( a murit în 17 decembrie 1551, la Vințu de Jos/Alvinc/Unter-Wintz, asasinat din ordinul împăratului Ferdinand I).

A fost un călugăr catolic, din 1535 episcop de Oradea/Nagyvárad/Großwardein, apoi arhiepiscop de Esztergom și cardinal, totodată cancelar și vistier la Curtea Regală maghiară.

Tatăl său a fost nobilul croat George Utjessenovicz, iar mama sa a fost descendenta unei familii de patricieni venețieni.

În perioada 1541-1551 a fost guvernatorul Transilvaniei. La ordinele lui Martinuzzi a fost construită Cetatea Gherla/Szamosújvár/Burg Neuschloss denumită dealtfel şi Cetatea Martinuzzi.

De-a lungul timpului cetatea a purtat mai multe denumiri:

    1540 – Novum castrum Balvanos vocatum
    1542 – Wy Balvanos
    1548 – Arcis Balwanyos
    1553 – Wyvár (Cetatea Nouă)
    1554 – Arx nostra Wyvár
    1558 – Vivaroz
    1599 – Zemos Ujvár
    1632 – Szamos Ujwár

Sub conducerea arhitectului Domenico da Bologna (1540-1551), cetatea a fost ridicată sub forma unui patrulater cu bastioane de apărare la colțuri, înconjurat de ziduri groase de 3-4 metri și un șanț cu apă, iar intrarea și ieșirea din cetate se făcea pe un pod mobil (pe latura estică), existând și accesul prin o serie de tuneluri subterane.

Drept materiale de construcție s-au folosit în principal pietrele din ruinele cetății Ungurașului. De-a lungul timpului a intrat pe rând în posesia mai multor familii nobiliare, inclusiv a principilor Transilvaniei – Sigismund Báthory (1580) și Gheorghe Rákóczi al II-lea (1648), devenind astfel reședința princiară.

La începutul secolului al XVII-lea cetatea Gherla nu mai prezenta importanță strategică, de aceea în 1706 a fost ștearsă din rândul cetăților de război. Cetatea a fost transformată inițial în cazarmă, fiind apoi abandonată și pusă la vânzare.

Pe 20 octombrie 1785 împăratul Iosif al II-lea a transformat cetatea Gherla în închisoare centrală pentru Transilvania (Carcer Magni Principatus Transilvaniae). Transformarea a urmat unei evadări în masă de la închisoarea din județul Trei Scaune, incident care a generat din partea nobilimii dorința de a crea o închisoare de securitate maximă în Ardeal.

Între anii 1857-1860 a fost construit pavilionul central ca loc special de deținere, cu 3 nivele deasupra intrării principale fiind amenajată locuința directorală formată din 6 încăperi, cf. proiectului arhitecților bistrițeni Danil Reschler și Ioan Reschler.

La 1 mai 1913 închisoarea este transformată în institut de prevenție pentru minori, unde copii studiau și învățau diverse meserii.

În timpul comunismului închisoarea Gherla a cunoscut două perioade distincte: 1945-1964 închisoare politică, respectiv 1964-1989 închisoare pentru deținuți de drept comun. Închisoarea Gherla, una dintre cele mai vechi din România a devenit după 1989 penitenciar de maximă siguranță.

Leave a Reply: (What... You're shy?)

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s