Daily Archives: June 19, 2016

Bronzino; Madonna with Child and with the Infant St. John the Baptist (detail)


image

Bronzino; Madonna with Child and with the Infant St. John the Baptist (detail)

Advertisements

Taos pueblo man. New Mexico. Photo by F.E. Evans. ca. 1890-1910. Source – Denver Public Library.


image

Taos pueblo man. New Mexico. Photo by F.E. Evans. ca. 1890-1910. Source – Denver Public Library.

Shooting the Winchester. Taos Pueblo, New Mexico Territory. ca. 1905. Photo by B.G. Randall. Source – Princeton Digital Library.


image

Shooting the Winchester. Taos Pueblo, New Mexico Territory. ca. 1905. Photo by B.G. Randall. Source – Princeton Digital Library.

A Navajo family in New Mexico. ca. 1880-1900. Source – Denver Public Library.


image

A Navajo family in New Mexico. ca. 1880-1900. Source – Denver Public Library.

Erin Brockovich: The larger question, of course, goes beyond vandalism. It’s about whether people have the right, through their local government, to protect themselves from the impacts of GE crops when federal and state government won’t step in to help them.


image

Last week, Hawai‛i counties were back in court to defend their right to protect themselves from genetically engineered (GE) crops and the harmful pesticides that they’re modified to withstand. At stake is whether communities have a say over what goes on in their own backyards. But the Big Ag industry would have you believe these cases are about protecting upstanding companies from hostile anti-GE activists and their senseless acts of vandalism.

Before we get to that ridiculous notion, why has the GE debate landed in Hawai‛i in the first place? Even though most people know the Aloha State for its beautiful beaches, world-class surfing and delicious Kona coffee, the islands are also ground zero for GE crops. Hawai‛i’s year-round warm weather is attractive to beachgoers—and to agricultural companies that like to plant experimental crops as many times a year as possible. Today, Hawaiʻi has more experimental field trials of GE crops than any other state in the nation.

While the debate over whether GE foods are safe to eat rages on across the country, Hawaiʻi’s people are experiencing firsthand the deleterious environmental and health effects of GE crops and their pesticide counterparts. In Kauaʻi, for example, there have been several instances of schoolchildren and other residents suffering symptoms of pesticide exposure after GE crops were sprayed with toxic chemicals like the pesticide chlorpyrifos, a potent neurotoxin.

Despite their ongoing threat, Hawaiʻi’s authorities have dragged their heels on regulating GE crops. A few years back, the counties stepped in, with Kaua‘i, Maui and Hawai‘i all approving ordinances to help rein in GE crops.

On Kaua‘i, legislators passed an ordinance requiring large agricultural users of restricted use pesticides to disclose what they spray, notify before they spray and not spray near sensitive areas, like schools and waterways. It also requires growers of GE crops to disclose after the fact what they grew, and where.

On Hawai‘i, the only major island that has not seen significant incursions by the genetic engineering industry, the county passed a moratorium on expansion of GE crops, except for papaya.

In Maui County, where fields of GE crops also are widespread (especially on rural Moloka‘i), residents gathered thousands of signatures and passed an initiative that puts a moratorium on the cultivation of GE crops.

After the ordinances were approved, global agrochemical companies like Monsanto and Syngenta successfully sued to prevent the measures from taking effect. The counties and Earthjustice appealed, and all three cases were presented at the 9th U.S. Circuit Court of Appeals last week.

All of the cases come down to the question of preemption—whether the counties’ new regulations conflict with existing state or federal regulations. Earthjustice and its clients don’t believe that they do, and just because the state can regulate something doesn’t mean that the county cannot, says Earthjustice attorney Paul Achitoff.

But just in case their preemption argument didn’t work, the seed companies also threw in some fear-based reasoning for good measure. Syngenta’s attorney claimed that the company is afraid of what will happen if people are allowed to know where and when GE crops are planted.

Says Achitoff, “The industry has being playing the ‘vandalism’ card for at least the past 15 years to oppose any form of disclosure to the public, as though secrecy were its only effective tool to fight it—as opposed to, you know, walls, fences, security guards, monitoring systems and all the other tools everyone else uses to protect their property.” 

Achitoff adds that there are many hundreds of acres of fields in Hawai‘i well known to be dedicated to GE crops that no one has tampered with.

The larger question, of course, goes beyond vandalism. It’s about whether people have the right, through their local government, to protect themselves from the impacts of GE crops when federal and state government won’t step in to help them.

http://earthjustice.org/blog/2016-june/hawai-i-s-fight-against-gmos-continues-on?utm_source=crm&utm_content=GMO_blurb&curation=newsletter#

There is joy in me… I am Free!!!


image

There is joy in me…
I am Free!!!

Holy Gospel of Jesus Christ according to Saint Matthew 7:1-5.


image

Crucifix of Merciful Love, Santuario dell’Amore Misericordioso, Collevalenza (Todi).

Holy Gospel of Jesus Christ according to Saint Matthew 7:1-5.

Jesus said to his disciples: “Stop judging, that you may not be judged.
For as you judge, so will you be judged, and the measure with which you measure will be measured out to you.
Why do you notice the splinter in your brother’s eye, but do not perceive the wooden beam in your own eye?
How can you say to your brother, ‘Let me remove that splinter from your eye,’ while the wooden beam is in your eye?
You hypocrite, remove the wooden beam from your eye first; then you will see clearly to remove the splinter from your brother’s eye.”

Crucifix of Merciful Love, Santuario dell’Amore Misericordioso, Collevalenza (Todi).

Oglindă din perete oglinjoară…cine e vea mai frumoasă fin țară?


image

For More Plz Follow us ; join us ==> Hafid Ennaciri

Here’s all the information about this Beautiful creature==> http://prbirds.com/2015/03/7284/

Femme au jardin ….mia rivisitazione da C. Monet del 2001… (compresa la firma!)


image

Femme au jardin ….mia rivisitazione  da C. Monet del 2001… (compresa la firma!)

― Salman Rushdie, The Ground Beneath Her Feet


image

Salman Rushdie was born on this day, in 1947.

“Whenever someone who knows you disappears, you lose one version of yourself. Yourself as you were seen, as you were judged to be. Lover or enemy, mother or friend, those who know us construct us, and their several knowings slant the different facets of our characters like diamond-cutter’s tools. Each such loss is a step leading to the grave, where all versions blend and end.”

― Salman Rushdie, The Ground Beneath Her Feet

Giovan Lorenzo Bernini: Angelo con la Corona di spine


image

Giovan Lorenzo Bernini (Napoli, 7 dicembre 1598 – Roma, 28 novembre 1680) è stato uno scultore, architetto, pittore, scenografo  tra i massimi protagonisti della cultura figurativa barocca. La sua opera conobbe un clamoroso successo e dominò la scena europea per più di un secolo dopo la morte. « Huomo raro, ingegno sublime, e nato per disposizione divina, e per gloria di Roma a portar luce al secolo » (Urbano VIII)

Giovan Lorenzo Bernini (Napoli, 7 dicembre 1598 – Roma, 28 novembre 1680) è stato uno scultore, architetto, pittore, scenografo  tra i massimi protagonisti della cultura figurativa barocca. La sua opera conobbe un clamoroso successo e dominò la scena europea per più di un secolo dopo la morte. « Huomo raro, ingegno sublime, e nato per disposizione divina, e per gloria di Roma a portar luce al secolo » (Urbano VIII)

Angelo con la Corona di spine
Data: 1667-1669
Tecnica e materiale: scultura in marmo, oltre la grandezza naturale
Ubicazione: Sant’Andrea delle Fratte, Roma

Tecnica e materiale: scultura in marmo, oltre la grandezza naturale
Ubicazione: Sant’Andrea delle Fratte, Roma

Giuliana and the Sunflowers 1987 by Jamie Wyeth 06 July 1946; Wilmington, Delaware, United Kingdom


image

Giuliana and the Sunflowers 1987
by Jamie Wyeth 06 July 1946; Wilmington, Delaware, United Kingdom

Parmigianino 1503-1540


image

Parmigianino 1503-1540

Downtown Banff, Alberta – Canada!


image

Downtown Banff, Alberta – Canada!

Amedeo Modigliani, 1918


image

Amedeo Modigliani, 1918

Image

My pot with flowers today No.3


image

Image

My pot with flowers today No.2


image

Image

My birds on the wire today no.2


image

Image

My birds on the wire today no.1


image

Image

My Chakra Today no.2


image

Image

My Chakra Today no.1


image

Image

My pot with flowers today No.1


image

Image

My Duck today No.2


image

Image

My Duck today No.1


image

Giovan Lorenzo Bernini (Napoli, 7 dicembre 1598 – Roma, 28 novembre 1680) è stato uno scultore, architetto, pittore, scenografo tra i massimi protagonisti della cultura figurativa barocca: Tomba di Papa Alessandro (Chigi) VII


image

Giovan Lorenzo Bernini (Napoli, 7 dicembre 1598 – Roma, 28 novembre 1680) è stato uno scultore, architetto, pittore, scenografo  tra i massimi protagonisti della cultura figurativa barocca. La sua opera conobbe un clamoroso successo e dominò la scena europea per più di un secolo dopo la morte. « Huomo raro, ingegno sublime, e nato per disposizione divina, e per gloria di Roma a portar luce al secolo » (Urbano VIII)

Tomba di Papa Alessandro (Chigi) VII
Data: 1671-1678
Tecnica e materiale: scultura in marmo e bronzo dorato, oltre la grandezza naturale
Ubicazione: Basilica di San Pietro, Vaticano

STORIA

Il Sepolcro di Alessandro VII è il monumento funebre di papa Alessandro VII Chigi (1599-1667), fastosa opera di Gian Lorenzo Bernini realizzata dal 1672 al 1678 sui disegni e bozzetti dell’anziano artista, con la collaborazione dei suoi allievi; si trova nell’ambulacro della basilica di San Pietro in Vaticano, superato il transetto sinistro, sopra una porta lignea che conduce verso l’esterno, nella Città del Vaticano.

DESCRIZIONE E STILE

Il sepolcro si differenzia di quello di papa Urbano VIII, eseguito dallo stesso Bernini per la medesima basilica di S. Pietro, ma anche da altri, che mostrano il papa seduto imperiosamente sul proprio trono. Il monumento è infatti composto da una statua raffigurante il pontefice umilmente inginocchiato in preghiera, il cui basamento sovrasta un ampio ed elegante drappo in marmo rosso, sul quale si appoggiano quattro statue femminili che impersonificano le virtù praticate da Alessandro. In primo piano a sinistra c’è la Carità con un bambino in braccio. A destra si trova la Verità, con un piede posato sopra un globo; si ritiene che sotto l’alluce, in corrispondenza dell’Inghilterra, vi sia una spina che rappresenterebbe la sofferenza causata al papa dall’espansione dell’anglicanesimo.

In secondo piano, rispettivamente a sinistra e a destra, si trovano Giustizia e Prudenza; le statue sono in marmo bianco, in netto contrasto cromatico con il rosso del panneggio realizzato in diaspro siciliano, e il verde e il nero dei marmi utilizzati per le parti architettoniche del monumento, come il basamento su cui prega Alessandro. Al centro, da sotto il drappo marmoreo emerge, con il capo ancora parzialmente celato come a volersene liberare, uno scheletro che impugna, sollevandola nella mano destra, una clessidra in bronzo dorato, simboleggiante lo scorrere lento, ma continuo, della vita; si tratta di un tema caro all’iconografia del periodo barocco, che si richiama alla «vanitas vanitatum».

Il monumento è considerato come uno tra i più spettacolari esempi del Barocco romano, sia per la bellezza della composizione, articolata su più livelli, sia per l’armonioso accostamento dei marmi policromi utilizzati per le diverse parti che lo compongono.

Image

Our Father who are in heaven…


image

Hope everyone’s Sunday is a great one.


image

Hope everyone’s Sunday is a great one.

Harman _ Curte interioara 6_1979


image

Harman _ Curte interioara 6_1979

Castelul Lázár, din comuna Lăzarea, județul Harghita


image

Castelul Lázár, din comuna Lăzarea, județul Harghita

Giovan Lorenzo Bernini (Napoli, 7 dicembre 1598 – Roma, 28 novembre 1680) è stato uno scultore, architetto, pittore, scenografo tra i massimi protagonisti della cultura figurativa barocca: Estasi della beata Ludovica Albertoni


image

Giovan Lorenzo Bernini (Napoli, 7 dicembre 1598 – Roma, 28 novembre 1680) è stato uno scultore, architetto, pittore, scenografo  tra i massimi protagonisti della cultura figurativa barocca. La sua opera conobbe un clamoroso successo e dominò la scena europea per più di un secolo dopo la morte. « Huomo raro, ingegno sublime, e nato per disposizione divina, e per gloria di Roma a portar luce al secolo » (Urbano VIII)

Estasi della beata Ludovica Albertoni

Data: 1671-1674

Tecnica e materiale: scultura in marmo e diaspro
Dimensione: altezza 188 cm
Ubicazione: Cappella Altieri nella Chiesa di San Francesco a Ripa, Roma

STORIA

L’Estasi della beata Ludovica Albertoni è un’opera di Gian Lorenzo Bernini del 1674, custodita nella chiesa di San Francesco a Ripa a Roma.

Ludovica Albertoni, terziaria francescana vissuta a Roma dal 1474 al 1533, fu beatificata nel 1671, anche per le esperienze delle visioni mistiche, dimensione di trascendenza rivalutata e incentivata dalla chiesa romana nel Seicento. Nello stesso anno, la famiglia Altieri decise di dedicarle un altare nella cappella privata in San Francesco: l’opera venne affidata all’ormai settantenne Bernini.

DESCRIZIONE E STILE

Ubicata precisamente nella cappella Altieri, quest’opera affronta con forme più semplici e sobrie il tema dell’estasi cristiana, già toccato nell’Estasi di santa Teresa d’Avila del 1652. In essa si esprime il più incisivo aspetto religioso delle ultime produzioni di Bernini; la figura della beata è stesa su un letto finemente ricamato nel marmo, il quale è posto in maniera non convenzionale sull’altare della cappella.

Lo spazio della cappella è molto ridotto, ma Bernini riesce comunque a creare un effetto scenografico quale aveva già sperimentato nella cappella Cornaro. Crea due pareti molto inclinate che fanno da quinta allo spazio dove è inserito il sarcofago della beata. La parete di fondo viene arretrata, così Bernini può nascondere due piccole finestre verticali, che danno direttamente all’esterno, creando una illuminazione radente che rischiara la bianca statua rendendola più visibile nella penombra della cappella. Entrando dalla navata principale, la cappella tutta si presenta in maniera improvvisa, in una fitta penombra spezzata solo da un raggio di luce proveniente da una finestrella nascosta; la beata è idealmente elevata grazie alla stretta forma della composizione architettonica.

Una tela di Giovan Battista Gaulli fa da sfondo alla statua di Ludovica Albertoni, volutamente pensata perché le due opere fossero in evidente contrasto: oltre all’ovvia differenza di materiali, il bianco marmo e i colori più cupi del dipinto, è forte la discordanza tra l’agitarsi convulso della figura distesa e la delicata visione paradisiaca alle sue spalle, quasi la pittura fosse la visione stessa della beata.

cakl3ho.jpg (640×508)


https://heavyeditorial.files.wordpress.com/2014/06/cakl3ho.jpg?quality=65&strip=all&w=640

În 19 iunie 1376, regele Ludovic al Ungariei, îi răsplătea pentru fapte de credinţă pe “vlahii noştri” Surian, Bogdan, Dumitru, Toma şi Blasiu, fiii lui Voicu, nobili din Banat


image

În 19 iunie 1376, regele Ludovic al Ungariei, îi răsplătea pentru fapte de credinţă pe “vlahii noştri” Surian, Bogdan, Dumitru, Toma şi Blasiu, fiii lui Voicu, nobili din Banat, care luptaseră cu eroism în armata regală, împotriva bulgarilor şi sârbilor, cu moşia Bolvaşniţa, din districtul bănăţean autonom al Mehadiei.

Ei au contribuit la recîştigarea cetăţii şi Ţării Severinului (reoptentione civitatis et terre Zeurinensis).

Această posesiune fusese confiscată de la alt nobil local, Ladislau, fiul lui Lecaci, care fugise în “Ţara de peste Munţi”, adică Transalpina, alăturându-se inamicului regelui, voievodul Vladislav I Vlaicu, revoltat din nou contra suzeranului său, de la care a fost de fapt recâştigată Ţara Severinului.

În 1376 apare un ban al Severinului, din partea regatului maghiar, pe nume Ioan Treutel(Treutel János).
La scurt timp, cetatea Severinului va fi din nou ocupată de voievodul transalpin.

De la Campionatul national de poezie: Denisa Aricescu, o tânără ca o ,,vară din poveşti”care ne-a ,,pus flori de levănţică la fereastra” sufletului.


image

image

Ceainăria Annette a găzduit sâmbătă, 18 iunie, Campionatul naţional de poezie – ,,concurs pe viaţă şi pe carte”- organizat de Cenaclul de urgenţă şi prezentat de amfitrionii săi – Daniela Toma şi Ion Calotă.

,,Timpul pietrelor preţioase”, volum colectiv de texte, publicat la Editura Art Creativ, a fost prezentat de poeta Daniela Toma cea care a selecţionat şi îngrijit textele autorilor apăruţi în carte.

A urmat momentul liric realizat de poeţii din volumul colectiv care au lecturat câte un text. Amintesc numele câtorva dintre ei: Adrian Păpăruz, Eugen Pohontu, Cristian Ghica, Emanuel Patrascioiul, Daiela Daniela Toma, Iulia Toma,  Daniela Toma, Magda Bacescu,  Stefan Apostol,  Denisa Aricescu, o tânără ca o ,,vară din poveşti”care ne-a ,,pus flori de levănţică la fereastra” sufletului.

Formaţia Micul Paris a susţinut un recital remarcabil. Dragostea, natura, au fost temele muzicale principale care au încântat publicul. Un cocktail de pop-rock acustic, folk-rock, rock clasic a făcut şi mai plăcută seara muzical-literară. Micul Paris, sub conducerea muzicianului Onu Pavelescu, a reuşit şi de această dată să se impună prin stilul dinamic, dar mai ales prin mesajul cald transmis participanţilor la eveniment, mesaj optimist, vesel, de suflet.  Majoritatea melodiilor sunt compuse de Onu Pavelescu pe versurile poeţilor, Florin Morar, Cătălin Codru , Irina Nedelciu, Luminiţa Amarie, prima textieră a pieselor formaţiei, din câte îmi amintesc.

A urmat prezentarea volumului ,,Argintarium”, autor Ion Toma Ionescu după care scriitorul a dat citire câtorva texte din cartea sa.

Seara s-a încheiat cu concursul de poezie . Au particpat 19 autori care au citit câte un text, lăsând pentru câştigătorul primei etape cartea personală sau un alt volum al unui autor român. Juriul  a fost de această dată publicul.
Momentul open stage ne-a fost dăruit de poeţii George Mihalcea, venit de la Constanţa, Eugen Pohonţu şi alţi autori cărora nu le-am reţinut numele (îmi cer scuze).

Mulţumesc Danielei Toma că mi-a permis să sugerez câştigătorului ca volumele să ajungă la tânărul de 17 ani, Alexandru Popescu, un talent la început de drum care se află departe de casă, la Roma, unde a fost descoperit de scriitorul Valeriu Dg Barbu. Mulţumesc  doamnei dr. ec. Silvana A. Vasilescu, câştigătorul locului întâi al concursului de poezie, pentru generozitatea de a dona aceste volume ce vor lua drumul Italiei foarte curând, bucurându-l pe Alex căruia îi doresc – lectură plăcută!

A fost o seară  relaxantă, în aer liber, cu  personal deosebit de atent. Nu pot încheia cronica fără să amintesc de eleganţa retro şi rafinamentul Ceainăriei Annette. Recomand această oază de frumuseţe pentru servirea exemplară, promptă, pentru ceaiurile aromate, savuroase, pentru preţurile rezon, potrivite pentru orice buzunar, pentru calitatea produselor. Este o ceainărie care face cinste bucureştenilor.

Felicitări tuturor şi succes organizatorilor în noul proiect!
The end

De la Viorel Simionescu: Cote d’Azur, 1978


image

Cote d’Azur _ La grande corniche entre Monaco et Genova_2_1978
Cu un an inainte de a se taia orice fonduri in valuta -$- am obtinut de la ACR  recomandare pt viza  si permisiunea de a cumpara de la banca o mica suma in $ la cursul oficial . Asta pt ca eram membru de la reinfiintarea automobil clubului – 1967- si colaboram la revista ACR din 1969. Suma era total insuficienta ( 130 $ ) asa ca plecam cu portbagajul plin de conserve, canistre de benzina, cort…etc Cel mai tare deranja benzina pt ca palnia prin care turnam in rezervor raspandea un miros in care trebuia sa stam orele de condus. Cu dormit in cort sau in masina care avea scaune rabatabile si cam 100 l benzina pt care la un moment dat trebuia sa obtii autorizatie de export, in conditii greu de conceput azi, izbuteam sa facem cateva mii de km si sa vedem locuri la care imensa mare majoritate nu avea acces.  Asa se face ca am fotografii f interesante din acea perioada din care voi mai posta din cand in cand.

Batran si casa veche din satul Ciocanul 1983 Era tare necajit: Îmi amintesc și eu dr vremea foametei comuniste


image

Batran si casa veche din satul Ciocanul 1983
Era tare necajit. Am cumparat niste pastrama si i-am platit mai mult decat ceruse. Ne-a multumit de cateva ori. Am fost si noi  multumiti pt ca era epoca de aur cand in Bucuresti nu gaseai nici un strop de carne si ii duceam dorul

În 19 iunie 1541 începe asediul Cetăţii Făgăraşului, de către armatele Moldovei şi Imperiului Otoman (de fapt trupe munteneşti)


image

image

image

În 19 iunie 1541 începe asediul Cetăţii Făgăraşului/Fogarasi vár/Fogarascher Burg, de către armatele Moldovei şi Imperiului Otoman(de fapt trupe munteneşti). Asediul a durat până în 20 iulie şi s-a încheiat cu capturarea voievodului ardelean Majláth István/Ştefan Mailat/Stephan Mailath, printr-o josnică trădare…

Perioada 1520-1541 a fost una foarte importantă pentru evoluția cetății Făgărașului. Continue reading