În 19 iunie 1541 începe asediul Cetăţii Făgăraşului/Fogarasi vár/Fogarascher Burg, de către armatele Moldovei şi Imperiului Otoman(de fapt trupe munteneşti). Asediul a durat până în 20 iulie şi s-a încheiat cu capturarea voievodului ardelean Majláth István/Ştefan Mailat/Stephan Mailath, printr-o josnică trădare…
Perioada 1520-1541 a fost una foarte importantă pentru evoluția cetății Făgărașului.
Voievodul Transilvaniei, nobilul făgărăşean Majláth István a dat o mare importanță cetății pe care a întărit-o permanent.
Astfel, el înconjoară cetatea cu un nou zid de apărare, cuprinzând în acest zid și turnul barbacană (turnul porții). De asemenea el construiește un nou etaj pe latura de sud, etaj care va primi denumirea de casele lui Majláth și unde voievodul va locui cât timp se va afla în cetate.
În partea de est a zidului, Majláth pune să se sculpteze în piatră blazonul său și cel al soției sale, Nádasdy Anna, ca semne pe veci ale stăpânirii lor.
Petru Rareș, voievodul Moldovei, organizează o expediție în Transilvania împotriva lui Majláth, mai ales că acesta îi luase Cetatea Ungurașului/Bálványos vára/Schlosswall.
Majláth se vede părăsit de majoritatea partizanilor săi și se retrage la Făgăraș, unde se pregătește de apărare. El poruncește Universității Săsești, printr-un document din 17 iunie 1541, ca toți să se prezinte, pedeștri sau călăreți, la chemarea sa sub amenințarea pierderii capului și averii în caz de nesupunere.
De asemenea să treacă vorba din casă în casă în toată Transilvania, ca oamenii să vină pregătiți de oaste.
Universitatea Săsească nu-i va trimite nici un ajutor, fiind se pare influențată în acest sens, de episcopul Martinuzzi care va deveni, în perioada 1541-1552, guvernatorul Transilvaniei.
Oastea lui Petru Rareș, estimată la 12.000 de oameni, împreună cu Radu Paisie, domnul Țării Românești cu 6.000 de oameni și Ahmed Cuciuc, beg de Nicopole cu 200 de oameni, au ajuns la Făgăraș la 9 iulie 1541.
Nereușind să cucerească cetatea, Petru Rareș și aliații săi au pus la cale o capcană: îl cheamă în afara zidurilor la negocieri pe Majláth, trimițând în schimb ostatici în cetate.
Majláth, încrezându-se în cuvântul celor trei, iese din cetate, este făcut prizonier și trimis la Istanbul, unde este închis în faimoasa închisoare Edicule.
Cetatea Făgărașului capitulează nu mult după aceea, astfel că, la 18 iulie, brașovenii trimit daruri comandanților străjii lui Petru Rareș: Andreică Șeptilici și Giurgea Bole, starostele de Putna, iar a doua zi unele unități ale oștii moldovene se întorc spre Brașov/Kronstadt/Brassó pe drumul mai ocolit, pe la Zărnești/Zernescht/Zernest și Tohanu Vechi, mai demult Tohanul-Vechiu/Alt-Tohan/Ótohán, Tohán.
Cu această acțiune se încheie visul lui Majláth István de a deveni Principe al Transilvaniei, de a rupe Transilvania de Ungaria și de a întemeia un principat autonom.
După prinderea și închiderea lui Majláth, domeniul Făgărașului va rămâne în proprietatea soției sale, Nádasdy Anna. Aceasta va încerca din răsputeri și cu toate mijloacele să-și elibereze soțul. Va apela în primul rând la fratele ei, Nádasdy Tamás, unul din cei mai importanți oameni din regat, dar și la regina Isabella și chiar la domnul muntean Radu Paise, cel care participase la trădarea lui Majláth.
Nu doar Anna Nádasdy va încerca să-l elibereze pe Majláth, ci și nobilimea transilvăneană care, întrunită în adunarea generală din 1542, roagă pe regele Ferdinand să intervină pe lângă regina Isabella, ca să mijlocească la sultan eliberarea lui Majláth István.
Aceste intervenții pe lângă sultan sunt inutile deoarece acesta este în continuare foarte furios că ostaticii rămași în cetatea Făgărașului încă din timpul asediului din 1541 nu au fost eliberați. De aceea el somează pe Gheorghe Martinuzzi să-i elibereze ostatici că dacă nu va trimite oastea sa împreună cu oastea moldoveană.
Răspunsul la această somație este dat de cei doi vechi prieteni ai lui Majláth István, Zalay János și Nádasdy Tamás . Aceștia, într-un document din 26 noiembrie 1542, poruncesc prezidiului cetății Făgăraș ca de îndată ce Petru Rareș va începe asediul cetății, să-i dea de știre că vor omorî prizonierii săi din cetate și anume zilnic câte unul.
De asemenea ea se va confrunta cu mari probleme în ceea ce privește domeniul Țării Făgărașului/Fogarasföld/Fogarascher Land, un domeniu râvnit de toți nobilii transilvăneni. Ea se va judeca mult cu Melchior Kechety, care va dori domeniul Făgărașului și care chiar îl primește în 1553, însă nu va putea să intre în stăpânirea lui datorită opoziției căpitanilor cetății Făgărașului. Ajutată de fratele ei, Nádasdy Anna va reuși să se mențină în posesia Făgărașului.
În același timp, Nádasdy Anna trebuie să se ocupe și de viitorul celor doi copii ai lor: Gabriel și Margareta. Margareta Majláth începe să fie curtată, începând cu 1548 de către unii din cei mai importanți oameni ai Transilvaniei. Au încercat să-i fie soți, pe rând, Perény Péter/Petru de Pereny, Bethlen Farkas.
Cel care va câștiga inima Margaretei a fost Báthory András/Andrei Báthory de Somlyo/Andreas Báthory, fiul fostului principe al Transilvaniei și rege al Poloniei, Báthory István/Ștefan Báthory/Stephan Báthory.
Căsătoria între cei doi s-a încheiat la 3 mai 1551 în liniște și jale pentru că, cu puțin timp înainte de aceasta a sosit știrea dureroasă despre moartea lui Majláth în închisoarea din Constantinopol.
Cei doi au avut împreună 4 copii, trei băieți și o fată. Dintre băieți, Báthory András va ajunge cardinal și chiar principe al Transilvaniei, în locul vărului său Báthory Zsigmond/Sigismund Báthory.
euzicasa 