Daily Archives: August 3, 2016

Revolta(răscoala) nobililor transilvăneni, din vara anului 1467, înnăbuşită în octombrie acelaşi an de regele Matia, un eveniment foarte puţin cunoscut.


image

image

image

image

Revolta(răscoala) nobililor transilvăneni, din vara anului 1467, înnăbuşită în octombrie acelaşi an de regele Matia, un eveniment foarte puţin cunoscut.

În limba română nu există nici un material cât de cât serios şi detailat…

Mulţumesc doamnei Maria Roșu, pentru materialul primit şi în general pentru că ne arată mereu, ce istorie frumoasă avem…

Totul a pornit când Ernuszt János (camerarius/főtárnok, sau tárnokmester/magister tavernicorum regalium) a introdus noi reglementări în cadrul unei propuse reforme economice (nu degeaba a fost evreu!), care să schimbe sistemul de impozitare existent.

În 1467 a fost sistat impozitul numit lucrum camerae/kamara haszna şi s-a introdus (cu conţinut neschimbat) în locul acestuia tributum fisci regalis, renumita taxă pe fum.

În acelaşi fel a fost schimbat impozitul vamal, pentru operaţii de import-export, aşa numita trigesima/harmincadvám, care a primit deasemenea o denumire nouă: vama coroanei (vectigal coronae).
Prin schimbarea denumirii, toate privilegiile existente până atunci, legate de aceste impozite, şi-au pierdut efectul, fiindcă, nu-i aşa, diplomele vechi se refereau la lucrum camerae şi nu la tributum…

Cu alte cuvinte, s-a făcut tabula rasa în privinţa acestor scutiri. Schimbările au fost primăte cu mare împotrivire, mai ales de nobilimea din Transilvania, pentu că iobagii transilvăneni nu plăteau lucrum camerae (fiind scutiţi datorită stării lor dpdv social şi militar), acum însă tributul fiscal îi privea şi pe ei, venitul nobilimii scăzând automat, ca să nu mai vorbim de dreptul regelui de a introduce, chiar de mai multe ori pe an, taxarea excepţională a nobilimii.

Era de neconceput pentru nobilii ardeleni !!!

Revolta a fost mai accentuată în Transilvania, dar in diplomele vremii sunt date certe despre lupte armate în comitatul Timiş, regiunea Slavonia şi în partea nord-estică a Ţinutului de Sus/Felvidék/Oberland (mai precis este vorba de comitatele Ung şi Bereg).

În februarie 1467 a fost încasat impozitul “ după stil vechi”, dar în primăvară, după ce Dieta a acceptat noua reformă fiscala, trebuia plătit şi tributul regal !!!

Ca o paranteză, în vara aceluiaşi an, regele Matia a mai introdus un impozit excepţional de 1 florin – adică răscumpărarea obligaţiei de a face armata, iar la sfârsitul anului (suntem deja după înnăbuşirea revoltei) trebuia plătit şi subsidiumul pentru cheltuieli militare.

După câteva surse ale perioadei, nobilii transilvăneni vroiau să se rupă de regatul maghiar, iar voievodul Szentgyörgyi János és Bazini, să fie ales ca rege al Transilvaniei (iar acesta, chiar dacă a ezitat pentru o vreme, până la urmă a acceptat).

Ce spun documentele?

Diploma din 18 aug.1467: reprezentanţii celor trei naţiuni politice ale Transilvaniei, în faţa conventului din Kolozsmonostor/Cluj-Mănăştur/Abstdorf, au încheiat o nouă uniune.

Scaunele saşilor, Scaunele secuiesti şi Comitatele ungureşti se autodenumesc “ locuitorii ţării părţilor transilvănene”, nici un cuvânt însă despre o eventuală rupere de regatul maghiar, doar că vor să apere libertatea Ungariei de regele Matia !!!

Antemergători (directores et antecessors) sunt aleşi cei trei voievozi în funcţie: Szentgyörgyi János és Bazini,  Szentgyörgy Zsigmond és Bazin, precum şi Ellerbach Bertoldot de Eberau.

(Textul publicat in Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen. I–VII. Von Franz Zimmermann, Carl Werner, Georg Müller, Gustav Gündisch, Herta Gündisch, Konrad G. Gündisch, Gernot Nussbächer. Hermannstadt 1892–1991-VI. 293–295.).

Prea mult nu au rezolvat, fiindcă regele Matia ştia deja de rebeliune. A plecat spre Transilvania, trupele lui Szentgyörgyi János és Bazini le-a “rezolvat”, cum se spune, din mers şi, foarte rapid, a intrat în Cluj/Kolozsvár/Klausenburg (în 19 august era încă la Buda, la 22 septembrie era la Cluj).

Timp de o lună a stat aici, făcând ordine în Transilvania. Szentgyörgyi pe loc, restul răzvrătiţilor ceva mai târziu, pe la începutul lunii octombrie au capitulat (mulţi au fugit în străinatate), la Turda/Torda/Thorenburg.

Cei trei voievozi au scăpat ieftin, au fost schimbaţi din funcţie şi şi-au răscumpărat greşelile cu câte două domenii(confiscate de regele Matia). Lui Ellerbach i-a mai confiscat un domeniu şi în 1469 (Verőce, Ungaria).

Szapolyai Imre/Emeric Zápolya , cel care dirija de fapt revolta n-a păţit absolut nimic (să fie oare legat de legenda potrivit căreia Emeric a fost fiul nelegitim al lui Ioan de Hunedoara????).

La începutul lui octombrie, Matia a promis graţiere totală rebelilor, dar, imediat ce a lichidat focarul de la Sibiu/Hermannstadt/Nagyszeben, au început decapitările (opt la Sibiu, printre care nume mai cunoscute: Peter Geréb de Veresmart, jude regal, Cseri János judele Ocnei Sibiului şi judele Sibiului, Miklós Vizaknai.

După ce revine din Moldova (frustrat şi din cauza fundului… au,au!) mai cad 4 capete: Mihai din Transalpina (?), Mihai Székely de Szetivány, fost familiaris al Hunedoreştilor, căpitan de Bistrita, un Aladár (?) şi Miklós Vizaknai cel tânăr, fostul comite de Sibiu.

Pentru ca groaza să fie deplină, toţi nobilii şi saşii plătesc, per porta, câte 2 florini, un impozit excepţional. Câţi au mai fost pedepsiţi, ne putem da seama din diplomele referitoare la posesiunile confiscate (aprox. 15 domenii şi 12 cetăţi sau castele).

Rezumatul cel mai detailat al rebeliunii- până în zilele noatre nu s-a scris altul mai complex, dar din păcate doar în maghiară(Liber.III 1464-1471,cap.IV.) în link-ul de mai jos.

http://mek.oszk.hu/05700/05736/html/

P.S.
Lukács József aminteste si el de revolta in cartea sa “Clujul baroc”. Cred că în urma acestei revolte, Brașovul a intrat într-o perioadă de înflorire, fiindcă a fost singurul oraș care a refuzat să participe la rebeliunea contra lui Matia.

Și astăzi se pot vedea blazoanele regelui Matia, în Biserica Neagră, între altele pe singura pictura rămasă nealterată de distrugerile vremii (reforma sau incendiul din 1689), în capela laterală, unde este reprezentată “die Schwarze Madona” și unde apar stemele civile ale regelui Matia și ale sotiei sale, Beatrice de Aragon (frescă pictată cu ocazia nunții celor doi).

Sorrento, Italy


image

Sorrento, Italy

Iancu Cavaler de Flondor


image

image

Iancu Cavaler de Flondor/Johann Ritter von Flondor (n. 3 august 1865, Storojineț/Сторожинець/Storożyniec/Storoschynez, Ducatul Bucovinei, Imperiul Austriac – d. 19 octombrie 1924, Cernăuți/Чернівці/Czerniowce/Czernowitz, România) a fost un om politic și nobil bucovinean.

Flondorenii ar fi urmaşi de-ai lui Alexandru Lăpuşneanu şi probabil că la aceasta se referă cuvintele din Diploma imperială din 1796:

„antiqua et nobilissima familia Albota procedere et etiam cum princibus Moldaviae affinitatem habuise”. Albota era numele originar al familiei şi abia Toader Albota, marele armaş din secolul al XVII-lea, luase numele de Flondor.

Tatăl lui Iancu Flondor, Gheorghe cavaler de Flondor/ Georg Ritter von Flondor , era fiul lui Nicolai cavaler de Flondor, născut în Milie (1795-1864) și căsătorit în Storojineț cu Ecaterina von (de) Cârste, fiică a lui Teodor cavaler de Cârste și a Smarandei.

Mama sa, Isabella născută von Dobrowolski de Buchenthal (1835- 1890), o cunoscută pianistă, provenea din Rogojești.

Iancu Flondor este descendentul unei vechi familii boierești, care a deținut dregătorii și a avut moșii în Țara de Sus a Moldovei (Bucovina).

A fost căsătorit cu Elena de Zotta (la 11 februarie 1899),fiica lui Ioan cavaler de Zotta și a Elenei, născută Hurmuzaki.

în Arhivele Naționale ale României, București, fondul personal Iancu Flondor conține 77 dosare, unde se găsesc documente originale, adrese, scrisori referitoare la familia Flondor, pe de o parte, și la viața Bucovinei de dinainte și de după Unirea din 1918, pe de altă parte.

După absolvirea studiilor secundare la Liceul German din Cernăuți (k.k. Ober-Gymnasiums in Czernowitz) cu diplomă de bacalaureat (în 1884), a studiat la Facultatea de Drept a Universității din Viena. A obținut titlul științific de Doctor în Drept la Universitatea din Viena (k.k.Universität zu Wien), sub numele Flondor Johann, Ritter von Storojineț.

În toamna anului 1898 Iancu Flondor a fost ales deputat în Dieta Bucovinei, cu unanimitate de voturi, din partea Colegiului II al marilor proprietari.

Cu prilejul inaugurării sesiunii Dietei Bucovinei la 28 decembrie 1898, Iancu Flondor a afirmat că va lupta pentru promovarea dreptului autohtonilor la utilizarea limbii materne: Voi lucra totdeauna într-acolo ca limba noastră să domineze nu numai în cameră, ci să fie întrebuințată și în actele oficiului”. A fost primar al orașului Storojineț.

La 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei, întrunit în Sala Sinodală din Palatul Mitropolitan din Cernăuți, sub președinția dr.Iancu Flondor, a adoptat prin vot moțiunea Unirii Bucovinei cu Regatul României, prin care s-a hotărît “Unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare pînă la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu regatul României”.

La data de 18 decembrie 1918, Iancu Flondor este numit în funcția de ministru secretar de stat, fără portofoliu, însărcinat cu administrarea Bucovinei în Guvernul Ion I.C. Brătianu.

Într-un raport din 2 aprilie 1919 către regele Ferdinand, Iancu Flondor spunea:

“În această situație mi-am zis că pe lângă servirea credincioasă a cauzei comune a neamului trebuie să evit tot ce s-ar resimți de populația neromânească ca o nedreptate prin măsuri pripite și nechibzuite și toate urmările lor s-ar compromite poate ireparabil cauza bună a neamului, precum s-a întâmplat în Basarabia, bântuită și azi de adânci nemulțumiri dăunătoare idealului național”.

Iancu Flondor s-a retras din toate funcțiile politice deținute la 15 aprilie 1919, dezamăgit de moravurile politice ce se instaurau.

După spusele proprii, el a demisionat din guvernul României, “atunci când ar fi trebuit să facă jertfe de cinste”, în fața “afacerilor veroase” pe care unii din colegii săi din guvern le făceau, în defavoarea Bucovinei și bucovinenilor.

Retras la Storojineț, Iancu Flondor era dezamăgit de scandalurile politice, abuzurile guvernanților și luptele politice.
În martie 1923, îi scria lui Iuliu Maniu:

“Tot timpul am urmărit cu cel mai viu interes acțiunea Dumneavoastră politică în vederea restabilirii dreptății și a legalității vieții politice din România întregită fiind și eu convins că viitorul țării și nației noastre este strâns legat de drept și legalitate, și că visul secular al unei Românii întregite, prospere și puternice nu este realizabil decât numai pe această cale” .

Iancu Flondor, decorat cu Marea Cruce al Ordinul Coroana României, a trecut la cele veșnice la data de 19 octombrie 1924 în orașul Cernăuți. Statul român i-a organizat funeralii naționale, reprezentanții regelui și ai guvernului depunând coroane. A fost înmormântat în cripta familiei de la Storojineț.

surse text și fotografii,

http://dragusanul.ro/iancu-cavaler-de-flondor/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Iancu_Flondor
https://ro.wikipedia.org/wiki/Flondor_(familie)

Life is a continous wonder


image

Life is a continous wonder