CER ÎN FĂGĂRAȘ…ANA BORCA 

CER ÎN FĂGĂRAȘ
Când nu mai ai ce cere, de la această lume,

Și-ai vrea să fi un pustnic de rugă și suspin,

Tu lasă-ți ce te leagă, de funcții și de nume,

Întoarce-te acasă, la Făgăraș, puțin.
Întoarce-te la mama, la tata, sau în sine,

Bunicii te așteaptă pe bancă, pe la porți,

Și cât e Făgărașul, mai e în țară bine,

Mai sunt povești de suflet, de milă și de dor.
Când vor pleca bătrânii, în patria cerească,

Tu vei ajunge singur, un lut ce zboară greu,

Atunci vei înțelege durerea omenească,

Și ce înseamnă totuși să fi cu Dumnezeu.
Dar Făgăraș nu este orașul cu himere,

Ci satele măiastre, stinghere la răscruci,

E locul unde veșnic credința nu va piere,

E țara de iubire și a sutelor de cruci.
Întoarce-te acasă și precum  se adună valul,

Aici la poarta casei se întorc cei mai cuminți,

Și sus, la Brâncoveanu, se adună tot Ardealul,

În Mânăstirea păcii și a rugilor fierbinți.
Bine-ai venit străine, pribeagule, române,

La Făgăraș, acasă, e bine și frumos,

Dar hai, că-i pusă masa, cu brânză de la stâne,

Poate în seara asta, sosește și Hristos.

Leave a Reply: (What... You're shy?)

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s