Daily Archives: January 20, 2018

Scrisoare de ADIO către România: Plec până nu îmi pierd mințile! | Știri de Sibiu


http://www.stiridesibiu.ro/?p=10016

:)

Watch “Anthem, Leonard Cohen” on YouTube


C’è chi ha tutto e piange per una cosa che non è riuscito ad ottenere. E c’è chi non ha nulla, ma sorride e ringrazia ogni giorno per la cosa più preziosa che ha: la Vita. Giorgia Stella


C'è chi ha tutto e piange per una cosa che non è riuscito ad ottenere. E c'è chi non ha nulla, ma sorride e ringrazia ogni giorno per la cosa più preziosa che ha: la Vita.

 Giorgia Stella

C’è chi ha tutto e piange per una cosa che non è riuscito ad ottenere. E c’è chi non ha nulla, ma sorride e ringrazia ogni giorno per la cosa più preziosa che ha: la Vita.

Giorgia Stella

Kabul: Gunmen attack Intercontinental Hotel


http://www.bbc.com/news/world-asia-42761881

Watch “”Fog” Carl Sandburg poem CARL SANDBURG RECITES (poetry is like music–listen for musical effects)” on YouTube


Watch “Four Preludes on Playthings of the Wind by Carl Sandburg” on YouTube


Four Preludes on Playthings of the Wind

Carl Sandburg, 1878 1967

The past is a bucket of ashes. 1 The woman named Tomorrow sits with a hairpin in her teeth and takes her time and does her hair the way she wants it and fastens at last the last braid and coil and puts the hairpin where it belongs and turns and drawls: Well, what of it? My grandmother, Yesterday, is gone. What of it? Let the dead be dead. 2 The doors were cedar and the panels strips of gold and the girls were golden girls and the panels read and the girls chanted: We are the greatest city, the greatest nation: nothing like us ever was. The doors are twisted on broken hinges. Sheets of rain swish through on the wind where the golden girls ran and the panels read: We are the greatest city, the greatest nation, nothing like us ever was. 3 It has happened before. Strong men put up a city and got a nation together, And paid singers to sing and women to warble: We are the greatest city, the greatest nation, nothing like us ever was. And while the singers sang and the strong men listened and paid the singers well and felt good about it all, there were rats and lizards who listened … and the only listeners left now … are … the rats … and the lizards. And there are black crows crying, "Caw, caw," bringing mud and sticks building a nest over the words carved on the doors where the panels were cedar and the strips on the panels were gold and the golden girls came singing: We are the greatest city, the greatest nation: nothing like us ever was. The only singers now are crows crying, "Caw, caw," And the sheets of rain whine in the wind and doorways. And the only listeners now are … the rats … and the lizards. 4 The feet of the rats scribble on the door sills; the hieroglyphs of the rat footprints chatter the pedigrees of the rats and babble of the blood and gabble of the breed of the grandfathers and the great-grandfathers of the rats. And the wind shifts and the dust on a door sill shifts and even the writing of the rat footprints tells us nothing, nothing at all about the greatest city, the greatest nation where the strong men listened and the women warbled: Nothing like us ever was.

Four Preludes on Playthings of the Wind by Carl Sandburg – Poems | poets.org


https://m.poets.org/poetsorg/poem/four-preludes-playthings-wind

Four Preludes on Playthings of the Wind

Carl Sandburg, 1878 1967

The past is a bucket of ashes. 1 The woman named Tomorrow sits with a hairpin in her teeth and takes her time and does her hair the way she wants it and fastens at last the last braid and coil and puts the hairpin where it belongs and turns and drawls: Well, what of it? My grandmother, Yesterday, is gone. What of it? Let the dead be dead. 2 The doors were cedar and the panels strips of gold and the girls were golden girls and the panels read and the girls chanted: We are the greatest city, the greatest nation: nothing like us ever was. The doors are twisted on broken hinges. Sheets of rain swish through on the wind where the golden girls ran and the panels read: We are the greatest city, the greatest nation, nothing like us ever was. 3 It has happened before. Strong men put up a city and got a nation together, And paid singers to sing and women to warble: We are the greatest city, the greatest nation, nothing like us ever was. And while the singers sang and the strong men listened and paid the singers well and felt good about it all, there were rats and lizards who listened … and the only listeners left now … are … the rats … and the lizards. And there are black crows crying, "Caw, caw," bringing mud and sticks building a nest over the words carved on the doors where the panels were cedar and the strips on the panels were gold and the golden girls came singing: We are the greatest city, the greatest nation: nothing like us ever was. The only singers now are crows crying, "Caw, caw," And the sheets of rain whine in the wind and doorways. And the only listeners now are … the rats … and the lizards. 4 The feet of the rats scribble on the door sills; the hieroglyphs of the rat footprints chatter the pedigrees of the rats and babble of the blood and gabble of the breed of the grandfathers and the great-grandfathers of the rats. And the wind shifts and the dust on a door sill shifts and even the writing of the rat footprints tells us nothing, nothing at all about the greatest city, the greatest nation where the strong men listened and the women warbled: Nothing like us ever was.

Watch “Inner circle – bad boys lyrics (cops theme song)” on YouTube


Ikea funds went to Romanian secret police in communist era | World news | The Guardian


https://www.theguardian.com/world/2014/jul/04/ikea-funds-romania-secret-police-communist-era

Ikea funds went to Romanian secret police in communist era | World news | The Guardian


https://www.theguardian.com/world/2014/jul/04/ikea-funds-romania-secret-police-communist-era

Ikea funds went to Romanian secret police in communist era | World news | The Guardian


https://www.theguardian.com/world/2014/jul/04/ikea-funds-romania-secret-police-communist-era

Scrisoare de ADIO către România: Plec până nu îmi pierd mințile! | Știri de Sibiu ce guvern are dreptul să distrugă speranța unui popor în xiua de mâine? PSD-UL (PARTIDUL SOCIALIST LIBERTIN) IN FRUNTE CU TARTORUL ȘEF LIVIU DRAGNEA: JOS LSBELE COMUNISTE DE PE SPERANȚELE NOASTRE, SLE POPOLRULUI ROMÂN!


http://www.stiridesibiu.ro/?p=10016

Scrisoare de ADIO către România: Plec până nu îmi pierd mințile!
Posted by Știri de Sibiu
„Plec până nu îmi pierd minţile”, este mesajul unui tânăr învins de sistem care a decis să părăsească țara. Scrisoarea de adio către România postată pe Facebook de Ştefan Moişanu, un tânăr inginer, a devenind un real manifest în care cei care trăiesc dezamăgirea faţă de sistem, faţă de stat, de politicieni, de interese se regăsesc, scrie gandul.info.

“Nu mai merge. Tot am încercat, am crezut că pot, dar am obosit. Vreau să ne despărţim. Eşti o ţara minunată şi sunt convins că într-o zi vei face un alt cetăţean foarte fericit. Dar eu trebuie să plec până nu îmi pierd minţile. Acum, la sfârşit, îmi e greu să spun dacă te-am iubit vreodată”, este un fragment din scrisoarea publicată pe rețeaua de socializare.

După un şir lung de nemulţumiri, dupa zeci de taxe şi de biruri pe care le-a plătit la stat în cei 12 ani de când lucrează pe cont propriu pentru firmele şi cei 121 de angajaţi ai săi, Moişanu a decis să plece din România. Şi şi-a explicat gestul într-o postare pe blogul personal pe care scrie de doar o lună de zile.

Inginer, absolvent al Facultăţii de Automatizări şi Calculatoare la Iaşi, cu un master în Administrarea Afacerilor, Moişanu are 33 de ani şi reprezintă a treia generaţie de ingineri din familie. Lucrează din facultate, iar prima firmă a avut-o în anul I. “În toată perioada asta am făcut tot ce m-a dus capul, pentru că mă consider un inginer bun, sunt la a treia generaţie de ingineri, şi asta m-am priceput să fac. Să pun cap la cap lucruri, să găsesc soluţii pentru anumite probleme, într-o manieră eficientă. Nu să vinzi cutii pe care le imporţi din afară, ci să creezi ceva aici, să ai un aport de valoare adaugată mare”, spune pentru gândul Ştefan Moişanu.

După gustul amar și cicatricile lasate de viata traita in România, tanarul isi incheie scrisoare cu o concluzie extrem de dura: ”Cred ca vei muri batrana si singura. Cei care te-au iubit si pe care i-ai batjocorit vor obosi sau vor pleca, iar cei care doar te-au folosit se vor muta la alta cand nu vei mai putea sa le oferi nimic. Si mai cred ca iti meriti soarta.”

”It’s not you, it’s me” – Ştefan Moişanu.

”Nu mai merge. Tot am incercat, am crezut ca pot, dar am obosit. Vreau sa ne despartim. Esti o tara minunata si sunt convins ca intr-o zi vei face un alt cetatean foarte fericit. Dar eu trebuie sa plec pana nu imi pierd mintile. Acum, la sfarsit, imi e greu sa spun daca te-am iubit vreodata. Nu stiu de ce am fost atat de convins ca da, dar am crescut alaturi de tine si nu mi-am imaginat cum as putea exista in afara ta. Cele mai frumoase momente din viata le-am avut alaturi de tine. Mare parte din ce sunt acum, cu bune si rele, e asa datorita tie. Dar si cele mai abisale clipe ale disperarii le-am aflat tot de la tine.

Cand eram la scoala ti-am adus primele jigniri. Am pus la indoiala calitatea dascalilor tai. Am trecut cu 10 la Romana nascocind citate din Tudor Vianu si altii si niciunul din ei nu a avt tupeul sa spuna ca sunt inventate, de teama sa nu se faca de rusine ca nu l-au citit niciodata. Le-am spus eu. Am avut curajul sa ii spun profesoarei de chimie ca e psihopata si sa imi sustin cauza in fata inspectoratului. In facultate le-am spus profesorilor ca eu nu am venit la facultatea de Microsoft si Oracle si ca nu voi fi partas la smenurile lor. Ai incercat sa ma scoti din sistem pe toate caile si sa ma pui jos cu alti invinsi dar am reusit de fiecare data sa rezist. Si nu te intelegeam de ce erai atat de inversunata impotriva unui tanar ce doreste sa fie mai bun pentru a produce pentru tine.

Mai tii minte cand eram student si mi-am facut prima firma? Facturasem 6 milioane lei vechi. Prima mea factura, scrisa pe genunchi la un client care se amuza uitandu-se la mine cu incerc sa calculez TVA-ul. In doua saptamani mi-ai trimis Garda Financiara care m-a amendat cu 50 milioane lei vechi pentru ca nu trecusem numarul contractului pe factura. Le-am spus celor de la Garda ca nu am, ca abia am facturat 6 milioane. Mi-au spus ca lasa, ai parinti, rude, esti tanar.

Dar cand am hotarat sa imi declar dragostea pentru tine si sa cumpar cu munca mea o bucata din tine? Cand am facut primul credit sa iau un teren, sa fac o casa unde sa muncesc pentru a prospera ca parte din tine si unde sa mor pentru a ma intoarce in pamantul tau. Mai tii minte cum m-ai batjocorit prin cei de la cadastru care mi-au spus ca nu e problema lor ca sunt gresite planurile si ca un sfert din teren e in sosea. Pierderea mea, ofranda ta.

Stii tu oare cate zile am pierdut in templele tale cu ghisee? Am invatat in ele umilinta in toate declinarile ei si tot nu am fost demn de tine, tot arogant am ramas.

Stii tu oare ca mi-am petrecut peste 5000 de ore conducand? Stii tu ca era sa mor intr-un accident? Si toate pentru ca nu poti construi drumuri si cai ferate, stii doar sa le desenezi ca un retardat pe servetele.

Am muncit cu bucuria si energia pe care numai tineretea ti-o dau, si pentru ca am avut cap si maini dibace am produs cat pentru a hrani cei 121 de fii ai tai ce mi-au fost angajati in anii astia. Si din banii pe care i-am facut vanzand roadele muncii mele ti-am pus lunar pe masa o parte frumusica. I-ai luat de fiecare data fara macar sa zambesti. Si daca am fost stramtorat si nu i-am avut mi i-ai luat tu singura din buzunar. Si daca nu ii aveam ti-ai trimis recuperatorii sa ii scoata de la mine cu bataia.

Hmm, mi-aduc aminte de cate ori am pus tot ce aveam gaj sa construiesc ceva, pentru mine, pentru tine, pentru noi, si totul a fost la un pas sa se naruiasca pentru ca o hartie zacea sub salamul cuiva la un ghiseu.

Nu am fost demn nici de oamenii tai. Oricat am muncit, abia am reusit sa acopar tepele pe care mi le-au dat. Pentru ca ti-ai invatat oamenii ca atunci cand sunt furnizori sa nu livreze, ca atunci cand sunt clienti sa nu plateasca, ca atunci cand le imprumuti bani sa nu iti mai raspunda. Si eu nu pot munci pe cat fura ceilalti.

Si pentru ca vorbim de oameni, te-ai schimbat, sa stii. Ai devenit mai rea, mai incrancenata, mai apasatoare. Si ai devenit barbara, in sensul istoric al cuvantului. Fiii tai stiu mai putina carte dar fura mai mult, violeaza mai mult, beau mai mult, mananca pana le crapa burtile si sunt intr-un permanent razboi. Ai distrus mediul sanatos in care familia, izvorul normalitatii, moralitatii si evolutiei, putea sa se nasca si sa creasca. Te-ai autocondamnat la sterilitate. Poate e felul naturii sa traga pe linie moarta o mutatie genetica nereusita, un experiment social ratat.

Stii ce, daca ma gandesc mai bine, it is you. Tot ce ti-am cerut a fost sa ma lasi sa muncesc si as fi impartit cu tine roadele cu bucurie. Sunt tanar, inteligent, doritor sa muncesc, si unde imi pun mintea si mainile ramane ceva in urma. Tu esti cea care m-ai transformat intr-un etern mester Manole. Si ca sa nu se naruiasca peste noapte ce am cladit, am zidit in temelii multe din cele ce imi erau dragi. Si cand politicienii tai se lauda ca edificiul a mai crescut cu un procent, nu spun ca in el sunt inchise suflete si sacrificii ale unor fraieri ca mine.

Cred ca vei muri batrana si singura. Cei care te-au iubit si pe care i-ai batjocorit vor obosi sau vor pleca, iar cei care doar te-au folosit se vor muta la alta cand nu vei mai putea sa le oferi nimic. Si mai cred ca iti meriti soarta”.

10K+Click to share on Facebook (Opens in new window)10K+Click to share on Twitter (Opens in new window)Click to share on Google+ (Opens in new window)Click to share on LinkedIn (Opens in new window)Click to share on Pocket (Opens in new window)Click to email this to a friend (Opens in new window)
Vonica a lăsat o scrisoare de adio (UPDATE)
Vonica a lăsat o scrisoare de adio (UPDATE)
03/06/2014

In “Eveniment”

Turcan: Am votat pentru o Românie a celor mulți și nu a protejaților
Turcan: Am votat pentru o Românie a celor mulți și nu a protejaților
02/11/2014

In “Alegeri”

Principele Nicolae şi-a lansat cartea în prezenţa a zeci de sibieni (VIDEO)
Principele Nicolae şi-a lansat cartea în prezenţa a zeci de sibieni (VIDEO)
05/05/2014

In “Cultură”

09/10/201442 Replies
« Previous
Next »
Răspunde și tu!

Bibi on 20/01/2018 at 12:03
Chiar daca articolul e din 2014, de remarcat este ca e mai actual ca niciodata. Au mai trecut patru ani si totul merge si mai prost. Quo vadis Romania?

Reply
Sanda Dan Ion on 20/01/2018 at 14:21
cam are dreptateee!!!

Reply
Alina Ileana on 20/01/2018 at 14:59
Tinerii puternici, dedicați revin/ rămân în țară. Cum să ne fie bine dacă ei pleacă, sunt slbi,iar noi le dăm dreptate?!
💡Eu nu am vrut să popularizez acest material: e GREU, NEDREPT +++. Noi am fost speranța părinților, speranța noastră cine-i dacă ne îndeamnă copiii să plece, să ne abandoneze. Ce fel de părinți suntem?! 👪👫👤
Nu contribuim la depopularea României?!

Reply
Adrian Rizeanu on 20/01/2018 at 17:06
Nu esti singurul Omule !
Eu am 66 ani si am plecat in 1990 cu o sotie si un copil de 11 ani , in lumea larga , fara sa stim exact incotro ne duce viata…
Am avut infringeri dar si satisfactii majore , in special realizarea copilului
Acum continui sa lucrez pe cont propriu , nu sint bogat
Am o pensie mica de la statul Canadian si una si mai mica de la statul Belgian , de la Romania nu am nimic , desi am inaintat toate actele de un an…
Asa cum am mai spus: nu am putut alege unde m am nascut dar am ales unde voi muri …
Cind am plecat , am avut o idee: mai bine sa ma intorc
invins decit sa traiesc o viata mediocra cu regretul ca daca as fi plecat as fi avut o sansa
Eu iti urez mult curaj si nu uita:” una din conditiile intelepciunii este , intr-adevar, a te simti o particula dintr un torent plin de energie Dar a fi si constient de unicitatea personalitatii tale !

The Romanian thing


The Romanian thing

The Romanian thing

No words…veni, veni, veni tuti!


https://www.facebook.com/groups/745169465615953/permalink/1278042612328633/

Watch “The Lord of the Rings – Soundtrack – Main theme” on YouTube


Watch “Borsalino(1970) -Theme” on YouTube


Watch “Luce & Daniel – I’ll be watching you” on YouTube


Watch “Wherever I go (Lyric Video) – Mark Knopfler ft. Ruth Moody” on YouTube


De ce ne ducem cu toții…de unde nu ne mai putem intoarce? : Watch “Raf – Stai con me (Official Video)” on YouTube


%d bloggers like this: