Daily Archives: November 16, 2018

Walden, by Henry D. Thoreau a great read, can be downloaded from Project Gutenberg in many formats: download your copy, for free today, and check out their entire book collection!


http://www.gutenberg.org/ebooks/205

ttp://www.gutenberg.org/ebooks/205

Walden

Walden (/ˈwɔːldən/; first published as Walden; or, Life in the Woods) is a book by transcendentalist Henry David Thoreau. The text is a reflection upon simple living in natural surroundings. The work is part personal declaration of independence, social experiment, voyage of spiritual discovery, satire, and—to some degree—a manual for self-reliance.[2]

Walden
Walden Thoreau.jpg

Original title page of Walden featuring a picture drawn by Thoreau’s sister Sophia.

Author Henry David Thoreau
Original title Walden; or, Life in the Woods
Country United States
Language English
Genre Memoir
Published August 9, 1854[1](Ticknor and Fields: Boston)
Media type Print

First published in 1854, Walden details Thoreau’s experiences over the course of two years, two months, and two days in a cabin he built near Walden Pond amidst woodland owned by his friend and mentor Ralph Waldo Emerson, near Concord, Massachusetts. Thoreau used this time to write his first book, A Week on the Concord and Merrimack Rivers. The experience later inspired Walden, in which Thoreau compresses the time into a single calendar year and uses passages of four seasons to symbolize human development.

The book can be seen as performance art, a demonstration of how easy it can be to acquire the four necessities of life. Once acquired, he believed people should then focus their efforts on personal growth.

By immersing himself in nature, Thoreau hoped to gain a more objective understanding of society through personal introspection. Simple living and self-sufficiency were Thoreau’s other goals, and the whole project was inspired by transcendentalist philosophy, a central theme of the American RomanticPeriod.

Thoreau makes precise scientific observations of nature as well as metaphorical and poetic uses of natural phenomena. He identifies many plants and animals by both their popular and scientific names, records in detail the color and clarity of different bodies of water, precisely dates and describes the freezing and thawing of the pond, and recounts his experiments to measure the depth and shape of the bottom of the supposedly “bottomless” Walden Pond.

Plot

I went to the woods because I wished to live deliberately, to front only the essential facts of life, and see if I could not learn what it had to teach, and not, when I came to die, discover that I had not lived. I did not wish to live what was not life, living is so dear; nor did I wish to practice resignation, unless it was quite necessary. I wanted to live deep and suck out all the marrow of life, to live so sturdily and Spartan-like as to put to rout all that was not life, to cut a broad swath and shave close, to drive life into a corner, and reduce it to its lowest terms, and, if it proved to be mean, why then to get the whole and genuine meanness of it, and publish its meanness to the world; or if it were sublime, to know it by experience, and be able to give a true account of it in my next excursion.

Part memoir and part spiritual quest, Walden opens with the announcement that Thoreau spent two years at Walden Pond living a simple life without support of any kind. Readers are reminded that at the time of publication, Thoreau is back to living among the civilized again. The book is separated into specific chapters, each of which focuses on specific themes:

Continue reading

Everliving music: Watch “leonard cohen dance me to the end of love” on YouTube


Accoustic guitar: Watch “Hotel California Solo – The Eagles – Acoustic Guitar Cover” on YouTube


Watch “Gary B.B. Coleman – The Sky is Crying” on YouTube


Everliving music: Watch “Beethoven Piano Sonata no. 24 op. 78, Fflat Major, À Thérèse. Piano Eric Heidsieck (most beautiful)” on YouTube


LECȚIA DE ISTORIE – 15 noiembrie: Moartea lui Peneș Curcanul.


LECȚIA DE ISTORIE – 15 noiembrie: Moartea lui Peneș Curcanul.
La data de 15 noiembrie 1932 a încetat din viață Peneș Curcanul, pe numele său adevărat Constantin Țurcanu, eroul din Războiul de Independență, ce a intrat în istoria și conștiința românilor prin poezia cu același nume a lui Vasile Alecsandri. Constantin Ţurcanu a fost sergent în Regimentul 13 Dorobanți şi a devenind cunoscut după bătăliile de la Grivița și Rahova, participând ulterior ca voluntar atât în cel de-al Doilea Război Balcanic din 1913, cât și în Primul Război Mondial,deși avea o vârstă destul de înaintată. La sfârșitul Războiului de Independență, Peneș Curcanul, a primit pentru faptele de vitejie ordinul „Steaua României” și medaliile „Trecerea Dunării”, „Apărătorii Independenței” și „Medalia Comemorativa rusă”. În Primul Război Mondial a luptat pe frontul de la Tisa, fiind avansat la gradul de plutonier major unde a primit ordinul „Steaua României cu spade”, iar la sfârșitul războiului, Peneș Curcanul avea în piept alături de medaliile primite în 1877 și ordinele „Victoria”, „Virtutea Militara”, „Serviciul Credincios”, „Crucea comemorativă a războiului” și „Ordinul Mihai Viteazul”. A rămas credincios armatei române până în ziua morții sale, survenită la data de 15 noiembrie 1932, înmormântarea sa având loc peste trei zile în cimitirul „Eternitatea” din Vaslui, în apropierea parcului numit „Copoul Vasluiului”, pe locul unde în anul 1934 a fost construit în cinstea sa, Mausoleul Peneș Curcanul.

Cine este psd? Este o sleahta de talhari, tigani din teleorman, regatul romniei


Despre cum se scurg sume imense din bugetul local către marea gaură neagră, Holdingul Municipal Firea – cele 22 de societăți comerciale consumă miliarde de lei din banii bucureștenilor


Despre cum se scurg sume imense din bugetul local către marea gaură neagră, Holdingul Municipal Firea – cele 22 de societăți comerciale consumă miliarde de lei din banii bucureștenilor

Doamna Firea, Primarul General al Capitalei, și-a imaginat că prin simpla împrumutare a unei idei ce a dat roade în unele orașele occidentale va reuși să dea lovitura în București. Și pentru că dânsa nu se mulțumește cu puțin, a înființat 22 de companii municipale (societăți comerciale pe acțiuni, în fapt), care să preia activitățile regiilor și administrațiilor locale.

Numai că de la dorință până la capacitatea de a administra cu eficiență lucrurile este cale lungă. Doamna primar a mers pe principiul – decât puțin și bun, mai bine mult și prost.
În loc să înceapă cu una sau două societăți pilot, madame a decis să fie multe, cât de multe se poate și dacă nu sunt activități suficiente pentru toate firmele mai inventăm activități. Și astfel, au apărut ca ciupercile după ploaie nu mai puțin de 22 de societăți comerciale.

Ce au făcut companiile lui Firea de la începuturi și până acum? – nimic, dar nimicul a trebuit plătit cu sume uriașe!
Cele 22 de companii nu au reușit decât să înghită miliarde de lei pentru sedii, chirii, dotări, mașini și salarii spectaculoase. De unde au avut bani? – păi de unde, dacă nu de la bugetul primăriei!

În jur de 520 mil euro (39% din bugetul pe 2018) au fost transferati de la înființare societăților (2017) și până acum, sub formă de împrumuturi (fără dobândă) și majorări de capital.
Comparativ, investițiile bugetate se ridică la numai 27% din buget (iar realizate până acum sunt în proporție de numai 18%).
Dintr-un buget total al holdingului, estimat pentru 2018 la 1,2 miliarde lei, 31% reprezintă numai cheltuielile cu personalul. Obrazul subțire cu buget mare se ține!

Salarii mari – realizări mici!
Deși au obligația legală de a face publice situațiile financiare, numai o parte dintre societăți (15) au pus pe site aceste situații.
Rezultatul la șase luni reprezintă un dezastru financiar: pierderi de peste 5 milioane de euro numai la cele 15 companii care și-au publicat rezultatele.
Vom vedea la sfârșitul anului rezultatul final, care sigur va fi și mai prost, pentru că nu se întrevăd mari realizări care să depășească cheltuielile ce tot cresc.
La o guvernare națională PSD-ALDE dezastruoasă, o așa guvernare locală Firea, la fel de dezastruoasă!

Jaful mileniului: În Transilvania se retrocedează pământul cumpărat de România de la grofi și dat unor români la reforma agrară. Sate întregi, evacuate cu tot cu cimitire – Justitiarul – revista de investigatiiJustitiarul – revista de investigatii


http://www.justitiarul.ro/jaful-mileniului-in-transilvania-se-retrocedeaza-pamantul-cumparat-de-romania-de-la-grofi-si-dat-unor-romani-la-reforma-agrara-sate-intregi-evacuate-cu-tot-cu-cimitire/?fbclid=IwAR0-pYMnzM_RRp96eqoEHumwPa768kofjDa6Ql4YexvNfKBGSCACQt3V6xk

„Optanții unguri” sunt latifundiarii maghiari din Transilvania care după Tratatul de la Trianon au optat pentru cetățenia maghiară. Cu pământul acestora au fost împroprietărite familiile sărace transilvănene. România le-a plătit despăgubiri consistente, a cumpărat practic pământul grofilor, la prețul pieței. Statul român a renunțat la despăgubirile de război, pe care trebuia să le încaseze de la Ungaria. Țara vecină urma să plătească despăgubiri grofilor, din aceste sume. În plus, a achitat grofilor sume echivalente a 3,2 tone de aur de 24 carate. Profesorul universitar Ioan Sabău-Pop atrage atenția că retrocedările care au loc în prezent în Ardeal oferă ungurilor terenuri care au fost cumpărate de statul român. Autoritățile române trebuie să iasă din indolență și să respingă trașant revendicările fără fundament ale maghiarilor. Altfel, cu complicitatea lor, România restituie proprietăți pentru care s-au plătit deja despăgubiri grele în urma reformei agrare.

După Tratatul de la Trianon din 4 aprilie 1920, părțile fostului Imperiu Habsburgic au revenit statelor succesoare care au preluat proprietățile și alte active aparținând monarhiei austriece, precum și sarcinile și obligațiile aferente ale acestor părți. Locuitorii Transilvaniei au intrat atunci în spațiul de suveranitate al României devenind cetățeni români. Printre aceștia se numărau sași, șvabi, slovaci, sârbi și secui. Cetățenii unguri, proprietari de pământ în Transilvania, au respins procesul și au optat pentru a pleca în Ungaria sau alte țări în care aveau proprietăți.

Psihoza hungaristă şi superioritatea rasei maghiare din Ungaria de dinainte de Trianon a fost întreţinută şi impusă de circa 300 de familii pretinse nobiliare, oprimând foarte crunt celelalte populaţii care reprezentau circa 70% din locuitorii Ungariei istorice pentru care românii au fost supuşi unui proces sistematic de oprimare economică şi naţională printr-o politică de maghiarizare susţinută.

În fine, cei deveniţi „optanţi”, circa 200 de familii cu ramificaţiile lor, deţineau prin spoliere seculară averi imense şi în Transilvania, în principal latifundiare. La lucrările Conferinţei de Pace de la Paris care au precedat Tratatul, Guvernul Ungariei a pretins că familiile nobiliare deţin 80% din proprietăţile Transilvaniei şi sunt motorul economic al provinciei, motiv pentru care trebuie alipită Ungariei, a explicat pentru DeCe News avocatul Ioan Sabău.

Latifundiarii maghiari au fost despăgubiți pentru exproprieri, iar reforma agrară pentru Transilvania, Banat și Crișana (Legea din 28 iulie 1921), a dus la împroprietărirea fără discriminare a familiilor sărace, a orfanilor de război, veteranilor, răniților și nu numai.

A urmat o presiune imensă și susținută a grupurilor maghiare revizioniste, o luptă dusă pe arenele diplomației internaționale pentru hrănirea visului de reîntregire a Ungariei.

Optanţii unguri, prin exponentul lor, Guvernul Ungariei, instaurat după alungarea „Ciumei Roşii” a lui Bela Kun de către armata română la 4-19 august 1919, au făcut lobby şi presiuni bine concertate, ani de-a rândul, la toate forurile politice interne şi internaţionale, inclusiv în Liga Naţiunilor. Au cerut să li se aplice prin Reformă un regim preferenţial, în sensul să rămână suprafeţe mari neexpropriate cât şi cuantumul despăgubirilor la sume exorbitante pentru că ei au pierdut Transilvania şi li se cuvine un tratament privilegiat pe care l-au avut dintotdeauna.(…..)

Teiul Unirii ( dreapta ) si Mănăstirea Greco – Catolică Băsești, aici a fost scris actul Unirii.


Teiul Unirii ( dreapta ) si Mănăstirea Greco – Catolică Băsești, aici a fost scris actul Unirii. Băseşti are o rezonanţă istorică datorită lui George Pop de Băseşti. Aici s-a născut şi a trăit marele om de stat, cel care a condus Marea Adunare de la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918.