Lacrima dulce, gand poetic de George-B
Mi-am impletit un cosulet de rachita,
l-am dus la riu de ses,
la-m pus in apa neravasita de torent
si-am cuiburit in el.
Am lasat firul ierbii din mina, am lasat malul:
Si-am plutit, cit am plutit,
Parc-ar fi fost minune,
caci n-am zarit pe Moise sau pe Buda,
o zina din povesti,
sau nici macar un zeu mai mic,
un inger, sau o vrere…
Un ciot de salcie, ce-a cazut lovit de traznet,
A agatat impletitura rara,
si m-a tinut asa o doara,
de-asupra apei linistite
ca sa-nteleg ca viata-i numa-asa usoara,
cum indraznim s-o facem…
Ochiul noptii sta inchis peste intunericul luminat
Cu boarea diminetii – precum o lacrima dulce, far-de sare…
euzicasa 