Mondial – Atât de fragedă ( pe versurile poemului cu acelasi nume de Mihail Eminescu, nume de familie originar: Eminovici originar din satul Vad, Tara Fagarasului)

Mondial – Atât de fragedă

TVR

Published on Jan 15, 2014

Pe 15 ianuarie, sărbătorim împreună, la TVR2, 164 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu. Pe tot parcursul zilei vă propunem o serie de fillere. Unul dintre acestea este cel în care formaţia Mondial interpretează piesa „Atât de fragedă”

http://www.facebook.com/fantvr2
http://www.tvr.ro
http://youtube.com/TVRcanaluloficial

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

 

Acest articol se referă la poet. Pentru alte sensuri, vedeți Eminescu (dezambiguizare).

Mihai Eminescu
Mihai Eminescu în 1869, la Praga
Naștere	15 ianuarie 1850 Botoșani, Principatul Moldovei
Deces	15 iunie 1889 (39 de ani) București, România
Ocupație	poet, jurnalist
Naționalitate	român
Activitatea literară
Activ ca scriitor	1866–1888
Mișcare/curent literar	Romantism
Subiecte	condiția geniului, moartea, iubirea
Specie literară	poezie, nuvelă
Operă de debut	poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”
Influențe[ascunde] Folclorul românesc, Mitologia egipteană, Cultura clasică, Shakespeare, Schopenhauer, Kant, Hegel, Schiller, Lenau, Novalis, Goethe, Vede, Budism, Creștinism ortodox
A influențat pe[ascunde] Toată literatura română ce i-a urmat (de la tradiționaliști, la marii scriitori încadrați modernismului românesc, ca și la cei neomoderniști sau scriitorii postmoderni, optzeciști)
Note
modifică

Membru post mortem al Academiei Române

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoșani – d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.^[1] Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, și-a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stephane Mallarme, bunăoară. Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pînă la urmă) și de teoriile lui Hegel.

Rădăcina ideologică principală a gândirii sale economice sau politice era conservatoare; prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe cîțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”. Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieții politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocă; în plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scria despre viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță, fiind un veritabil cronicar al momentului.

Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.^[2] A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie 1902.^[3] Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.  

Find out more about familia Eminovici, si vizitati lucul vesnic al familiei lui Mhai Eminescu, in tintirimul din Vad, Judetul Sercaia, Tara Fagaarasului (acum, judetul Brasov)      HERE

Related articles

• Mihail Eminescu: Sara pe deal – Eve on the hill – MADRIGAL Chorus, Great compositions/performances

Eminescu, mai aredelean decât îl lasă istoria să fie – Buna Ziua Fagaras (Pe linga plopii fara sot cu Maria Raaducanu si Maxim Belciug)

Joi, 15 ianuarie, se vor împlini 165 de ani de la naşterea poetului şi gazetarului Mihai Eminescu.

Profesorul făgărăşean Ion Funariu a făcut cercetări pe vremea când era dascăl la ,,Radu Negru” şi a scris o carte în care publică informaţii uluitoare despre poet. Se pare că strămoşii lui Mihai Eminescu sunt ardeleni get-beget proveniţi din inima Ţării Făgăraşului, mai exact satul Vad, comuna Şercaia.

via Eminescu, mai aredelean decât îl lasă istoria să fie – Buna Ziua Fagaras.

Maria Raducanu & Maxim Belciug – Pe langa plopii fara sot (Guilelm Sorban / Mihai Eminescu)

Kitarodia Romania

Romanian romance for voice and guitar with Maria Raducanu & Maxim Belciug. Music by Guilelm Sorban, words by Mihai Eminescu. Live recording, march 2010. More videos at http://www.maximbelciug.ro

Here’s an English translation of the lyrics, made by Corneliu M. Popescu:

___________________
Down where the lonely poplars grow
How often have I erred;
My steps that all the neighbors know
You only have not heard.

Towards your window lighted through
How oft my gaze has flown;
A world entire my secret knew
You only have not known.

A word, a murmur of reply
How often did I pray!
What matters then if I should die,
Enough to live that day;

To know one hour of tenderness,
One hour of lovers’ night;
To hear you whisper’s soft caress
One hour, then come what might!

Had you but granted me a glance
That was not filled with scorn,
Out of its shinning radiance
A new star has been born.

You would have lived through lives untold
Beyond the ends of time;
O deity with arms so cold,
O marble form sublime!

An idol of some pagan lore
As now no more is seen,
Come down to us from times yore,
From times that long have been.

My worship was of ages gone,
Sad eyes by faith beguiled,
Each generation handed on
From father unto child.

But now I very little care
To walk along that lane,
Nor heed the face I found so fair
Looks out for me in vain;

For you are like them today
In bearing and in guise,
And I but look on your display
With cold and lifeless eyes.

You should have known to value right
With wondering intent,
And lit your candela at night
To Love that God had sent.
______________________

Corneliu M. Popescu ( 1958 -1977) is considered to be the best English translator of Eminescu’s poems. He set a standard in poetry translation that continues to be valid even today, therefore the Prize for Poetry in Translation (awarded by the Poetry Society UK) carries his name. Unfortunately, Corneliu M. Popescu died at the age of 19, in the earthquake that took place in March 1977, in Romania

Related articles

• Romanian National Culture Day celebrated in Azerbaijan
• 25 Most Amazing and Creative Sculptures Around The World