Avram Iancu
Eroul Naţional care acum 168 de ani s-a situat în fruntea Revoluţiei pentru drepturi şi libertate şi al Războiului de autoapărare al românilor transilvăneni contra ungurilor invadatori, provocatori ai genocidului, soldat cu moartea a 40.000 de români ardeleni în anii 1848-1849, cu maltratări, schingiuiri şi distrugeri barbare imense.,,Dacă n-ar fi fost eroismul moţilor conduşi de Iancu, el s-ar fi terminat cu exterminarea neamului românesc. Ori, tot sufletul acestei rezistenţe grandioase a fost Avram Iancu,,Cât de grăitor, în acest sens, este Testamentul lui Avram Iancu, întocmit încă din anii tinereţii, la 1850 – „Unicul dor al vieţii mele fiind să-mi văd Naţiunea mea fericită….”. Dar oare este aceasta într-adevăr fericită, acum, după 165 de ani de la Revoluţie?! „Speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimic….” Să fie oare aşa?! Iată probleme mari, probleme diverse pe care noi şi generaţiile de azi şi de mâine trebuie să le rezolvăm.
Însăşi placa de pe mormântul de la Ţebea îndeamnă la aceasta: „Naţiunea română întregită în hotarele ei fireşti şi unită în spiritul libertăţii…”, ideal al poporului nostru de 2000 de ani, drept pentru care a luptat şi marele Iancu. Deci o ţară mare, bogată şi frumoasă (care nici azi nu e întreagă), o limbă curată, dulce şi armonioasă (pe care unii o vor opţională!). de atunci ne îndeamnă mereu: „No, gata? No, hai!”. Să ne gândim oare suntem gata…? (de acţiune, de muncă, de fapte noi) şi bineînţeles – hai! (înainte şi nu înapoi). Însă, aceste deziderate nu le putem îndeplini decât urmându-i exemplul şi faptele sale, pentru că ne vor judeca urmaşii, aşa cum judecăm şi noi pe predecesorii noştri. Pentru noi, Iancu n-o murit: „Pentru că Avram Iancu a fost şi rămâne zeul nostru. El este cu noi la bine şi la rău. El este un fiu care hrăneşte cu numele lui patria română”
euzicasa 