În 12 iunie 1814 s-a născut scriitorul ardelean Kemény Zsigmond, în localitatea Vințu de Jos/Alvinc/Unter-Wintz, Marele Principat al Transilvaniei/Erdélyi Nagyfejedelemség/Großfürstentum Siebenbürgen.
A făcut parte dintr-o distinsă familie nobiliară transilvăneană. Din nefericire pentru personajul nostru, strămoșii săi i-au lăsat prea puțin din marile averi acumulate anterior..
În anul 1841, împreună cu Kovács Lajos, a editat ziarul Erdélyi Híradó. A fost un susținător fervent al ideilor contelui Széchenyi István.
În anul 1848 a fost ales membru al Dietei Revluționare maghiare, fiind un înfocat partizan al unei Ungarii independente de Imperiul Austriac.
După un scurt exil a fost amnistiat și s-a reîntors în Ungaria. În anul 1857 a scris cel mai cunoscut roman al său, Özvegy és leánya, adică Văduva și fiica sa.
A devenit treptat adeptul reconcilierii cu Austria, propunând realizarea unui compromis cu monarhia de la Viena. A și scris două pamflete în acest sens, Forradalom után – După Revoluție și Még egy szó a forradalom után – Un singur cuvânt în plus după Revoluție.
După 1867, s-a retras în Transilvania sa natală, într-un fel de autorecluziune.
A murit în 1875 în satul Cămărașu/Pusztakamarás/Kammerdorf, din județul Cluj, unde avea o frumoasă curie, azi într-o stare jalnică, vezi foto…
Viziunile lui politice, mai degrabă contradictorii, nu trebuie să-i umbrească valoarea sa ca și scriitor. Cel mai bun roman al său este considerat A rajongók- Fanaticii.
Ar merita să fie tradus în limba română…
euzicasa 